Fiecare dintre dumneavoastră cred că are câte o aniversare sau câte un lucru de care să vă aduceți aminte. Chiar nepoții mei mă întreabă întotdeauna:

– Bubule, dar tu ai pentru fiecare zi câte o sărbătoare?!

Am văzut oameni și am stat de vorbă cu oameni care nu au cum să ajungă la biserică, pe care nu i-am judecat și care au același suflet și știu ce spun! Să nu credeți că suntem cu un cot deasupra sau cu un cot dedesubt vizavi de faptul că, vezi Doamne, noi am venit duminică de duminică la biserică sau când am putut am ajuns la biserică!

Dumnezeu a lăsat tuturor o biserică. Dacă ar putea să vadă ce am văzut eu în curtea spitalului, în clădirea Maternității, ca pe o biserică închinată Acoperământului Maicii Domnului, cred că acești oameni sunt la biserică mai mult decât cred ei și mai mult decât credem noi, care ne uităm la ei! Trebuie să știm ce vedem în lumea aceasta!

Cum poți să asculți până la capăt un copil? De exemplu, un copil are nevoie de ceva, o jucărie nouă! Știți de ce are nevoie un copil de o jucărie nouă? Nu neapărat că s-a plictisit de cea veche, dar vrea ceva nou, că așa e mintea copilului. Și atunci, veniți cu soluția:

– Uite, Bubu, nu vrei să facem noi o jucărie nouă?

Ați încercat să faceți lucrul acesta? Copiii din ziua de astăzi, nepoții noștri, nu mai știu să facă un avion de hârtie, nu mai știu să facă o broscuță care sare! Știți ce bucurie îi faceți unui copil cu niște lucruri pe care le aduceți din propria dumneavoastră copilărie?! Și nici nu o să vă mai ceară lucruri noi și o să vă rămână bani de factură!

O invitație la a ne motiva că se poate trăi frumos, în echilibru, alegând viața… colorată în locul celei alb-negru, primind și dăruind bucuria acceptării faptului că suntem diferiți și este minunat așa. Să ne amintim că în spatele fiecărui nume dintr-o statistică seacă se află un om unic prin emoțiile și experiențele sale de viață.