Iată-ne în frumoasa zi de început de Post! Este luni, în prima săptămână din Postul cel Mare, o săptămână în care Sfinții Părinți au rânduit a se citi și a se trăi, mai degrabă, Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Este o săptămână cu totul deosebită nu prin rânduiala din calendar, ci prin ceea ce poate să scoată din noi această săptămână. Eu niciodată nu am să pot să fiu altceva, în această săptămână, decât seminaristul din 1982, care pentru prima dată în viață auzea de această rânduială. Să știți că în vremea cealaltă, de dinainte de 1989, nu se știa prea bine despre rânduielile bisericești.

”Cuvioase părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

Poate ați făcut oarece comparație între rânduielile din prima săptămână a Postului și rânduiala Deniei de astăzi. Deși este vorba despre același Canon al Sfântului Andrei Criteanul, este un canon care în prima săptămână a Postului s-a făcut în cadrul Pavecerniței Mari, o slujbă de seară, iar slujba de astăzi este una completă, în care același canon, dar complet de această dată, nemaifiind împărțit în patru seri, este în cadrul Utreniei, adică slujbei de dimineață.

”Aveți grijă să nu vă amăgească cineva”.

Iată-ne ajunși în fața Postului Mare, un Post care vine cu multă încărcătură și această avertizare pe care a făcut-o Mântuitorul, să avem grijă să nu ne amăgim, parcă este ruptă exact din vremurile noastre. După ce ni se spune să nu ne amăgim când vedem lupte, când vedem războaie, când auzim tot felul de lucruri urâte care se vor întâmpla, să nu uităm că ”nu vor veni toate până când nu se vor împlini toate”.