Un copil privește cu admirație la stiloul dirigintelui său, cu care acesta a promis că va scrie în catalog doar notele de zece. Privește și visează, cum numai copiii știu să facă, cum peste ani va da autografe pe cartea sa, cu acel stilou. Mai târziu, același copil citește și conspectează, într-o singură noapte, ”Inteligența Materiei”, cartea profesorului Dumitru Constantin Dulcan și visează din nou, de această dată să își întâlnească și să își îmbrățișeze autorul preferat, cel care i-a arătat că Dumnezeu există și pentru oamenii de știință, într-o vreme în care comuniștii se străduiau din răsputeri să contrazică acest lucru. Copilul se pregătea să devină preot, după ce deja pe la 4 ani știa că aceasta îi va fi calea și își confecționase, din hârtie albastră de împachetat, primele straie preoțești. Este povestea viselor împlinite ale părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța.

Urlă-așa de tare vântul,

Norii-aruncă-n noi cu ploaie,

De s-a speriat pământul

Pedagogia spune că nu este bine să vorbești numai despre tine, dar pentru că nu am avut timp de desfășurare ca să vorbesc despre acest lucru, vă spun acum că, da, am primit o distincție și o să vă spun ce este cu ea! Am primit-o pe niște merite pe care le-au considerat cei de la Arhiepiscopie și Vlădica a fost de acord, merite vizavi de atitudinea mea în societate, în comunitate și în mediul academic. Am primit-o și vă spun că sunt dator să vă spun lucrul acesta pentru că nu știu dacă trebuie să o port, îmi este foarte greu să o port dar imposibil să nu o port! Și ca să înțelegeți mai bine despre ce este vorba, vă spun o poveste.

”Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc” la ziua de… 10 a 10-a, mă bucur și trăiesc nerăbdarea plină de entuziasm a copilului din mine, căci Părintele Profesor Dr. Marius Moșteanu alături de Profesor Psiholog Ani Cășărică își lansează cartea!

Anume am început cu vorbele marelui povestitor Ion Creangă, pentru a trezi și în dumneavoastră, cititorii poveștii mele, copilul din fiecare, mereu dornic de cunoaștere, cu mintea deschisă către o lume frumoasă, visând cu ochii larg deschiși și trăind minunile visării lui cu bucuria dar și cu convingerea firească de la Dumnezeu că totul îi este cu putință. Totul, înainte ca noi, cei mari și atotștiutori să îl ”trezim” cu tot felul de… imposibilități. Da, cei care îi cunosc și îi iubesc cu inima deschisă pe cei doi co-autori ai cărții ”Terapia Tăcerii” au visat la o carte a lor, iar visul nostru comun cu al lor a devenit realitate ca în poveștile copilăriei!