Dodo-i doar un suflețel

Pur, frumos, de motănel,

Cu blândețe multă-n el,

Nu te supără de fel,

– Bunicule, am reușit să fac fundița asta așa cum o face și buni! Și știi cât m-am chinuit!

– Ai văzut? Înseamnă că acolo sus, cineva te iubește, Monica! Să îți amintești de asta ori de câte ori mai ai câte o problemă!

– Lasă, bunicule, că nu e chiar așa! Ai uitat când a murit mama-mare ce ai pățit?

– Ce-am pățit?

– De ce râd pescărușii, oare?

Ce poate să-i amuze-așa de tare?

Și nu râd numai când e soare,

Râd încă și mai tare pe ninsoare!

-Mami, cum de poate iepurașul, așa mic și drăgălaș,

Să aducă daruri multe? Ce, el umblă prin oraș?!

Și cum poate iepurașul care-i tare pricăjit