Coco-i mare acrobat, specialist în cățărat,

E și-un papagal frumos, e și tare zgomotos,

Însă azi e supărat, căci copiii l-au uitat,

Pelicanii pofticioși stau la sfat neputincioși,

După drumul lor cel lung, cu mâncarea nu se-ajung.

Au visat să vină-acasă, pește mult să pescuiască,

Dodo-i doar un suflețel

Pur, frumos, de motănel,

Cu blândețe multă-n el,

Nu te supără de fel,

– Bunicule, am reușit să fac fundița asta așa cum o face și buni! Și știi cât m-am chinuit!

– Ai văzut? Înseamnă că acolo sus, cineva te iubește, Monica! Să îți amintești de asta ori de câte ori mai ai câte o problemă!

– Lasă, bunicule, că nu e chiar așa! Ai uitat când a murit mama-mare ce ai pățit?

– Ce-am pățit?