Am fost la piață, am ochit o grămadă mare de dovleci dolofani și portocalii, în tonuri diferite dar care mi-au bucurat nu doar privirea, ci și sufletul, cu o misiune clară, să aflu povestea muncii și pasiunii ce a stat în spatele respectivei grămezi de bucurie de sezon.

Vară, căldură mare, miros de pește încins, de brânzeturi adevărate, vândute de țărani ca odinioară, de apă stătută în vazele cu flori pestrițe ale florăreselor, într-o hală de piață acoperită cu o tablă aproape incandescentă sub dogoarea soarelui.

”O fetiță cu fundiță” s-a-ntâlnit la grădiniță

Cu ”Cri-Cri-Cri”, toamna cea gri

Și cu ”cățelușul creț”, mare și cam nătăfleț,

– Aș vrea să știu de ce nu-ți place când tata-mare tace,

Iar eu când vreau să cânt, îmi spui să cânt în gând.