Roșiuțele zglobii îi îmbie pe copii cu-ale lor fețe hazlii!

Uite, vezi ce mustăcios și ce chip morocănos?

Mă gândeam eu că pescărușul meu preferat, Ra, nu renunță așa de ușor la povestea care l-a făcut celebru, dar la o asemenea întâlnire nu îndrăzneam să visez! Îl credeam așteptându-mă cuminte pe balustrada falezei Cazinoului, unde ne întâlnisem ultima oară sau chiar prin fața vreunei prăvălii cu cărți, uitându-se după a noastră, a mea și a lui, desigur, ”Aventurile lui Ra la mare”! Nici chiar imaginația mea cea mai copilărească, adică cea mai îndrăzneață, nu m-a ajutat.

Mărul meu e cel mai tare!

Ba al meu e, că-i mai mare!

E și mult mai colorat,

Iată-ne într-o vară în plină desfășurare, listele candidaților urmează să fie făcute publice, acum dau Slavă Lui Dumnezeu că de când cu legea aceasta a controlului datelor publice nu prea se mai afișează peste tot, trebuie să intri cu o parolă, cu un cod, pentru că mi-aduc aminte de stresul pe care îl aveau bieții copii, atunci când nu era nota mică sau mare, ci era vecinul cârcotaș, mătușa cea exigentă și bunica veșnic nemulțumită de rezultate. Acum, totul este sub control.