Binefacerile… statului la coadă

De la ”Ursul păcălit de vulpe” al blajinului Creangă la… coada noastră cea de toate zilele, iertată-mi fie îndrăzneala, constat că românii au fost ”binecuvântați” cu statul la coadă ca… terapie de grup. Dacă vreo vulpe de import ar păcăli ursul nostru carpatin și l-ar lăsa fără coadă, probabil am reinventa acest… accesoriu.

A nu se înțelege că doar românii au coadă dar a noastră e una specială, alții stau tăcuți, disciplinați, în șir indian, noi stăm umăr la umăr sau suflându-ne unii altora în ceafă, chiar și când avem număr de (dez)ordine sau mai ales atunci!

M-am aflat, zilele trecute, la o astfel de manifestare, nu manifestație, la S.P.I.T. și ori de câte ori trec pragul acestui… așezământ, nu pot să nu mă gândesc la ce a fost în mintea celui care s-a gândit să stăm la coadă la scuipat (n.a. traducere din engleză), că tot vorbim cu toții… romgleza! Nu cred că spune cineva, vreodată, eSPeITe sau… whatever! De Spitfire au auzit până și băieții de băieți, dar dacă nu, în engleză, la scuipat îi spui spit! În cel mai bun caz, mintea luminată care a propus această ordine a cuvintelor care a condus la… S.P.I.T. a vrut să facă o glumă și, culmea, i-a reușit! Era suficient să se renunțe la P, că doar se subînțelege că se și plătesc respectivele taxe și impozite, și ne-am fi ales cu un decent S.I.T. sau S.T.I.! Oricum, râde ruptul de cârpitul, cel care lucrează la scuipat râde cumva de cel care stă la coadă la scuipat sau invers?! E drept, și la scuipat stăm bine, de la tutunul mestecat de străbunici la cojile de semințe și ciunga (chewing gum) din zilele noastre, trotuarele au suportat de toate și nici măcar pandemia nu i-a oprit pe români să scuipe. Degeaba!

Revenind la coada ca terapie de grup, este cea mai la îndemână formă de a auzi tot felul de povești, de comentarii, de a observa atitudini, semeni. Variază, ce-i drept, povestea de început, în funcție de locul unde se formează coada, de la sfintele moaște la supermarket, trecând apoi la gaze, că trebuie… eliminate și ele, apa care ne curăță din toate punctele de vedere și lumina care ne dă (dez)nădejde.

Acum că povestea cozii a fost lămurită, am vrut doar să găsesc ceva bun și în coada asta care descurajează și irită pe mulți și am găsit! Nu doar e un mijloc de socializare forțată, de a te face auzit și văzut, dar într-o lume fără așteptare la coadă, am obține totul prea ușor și nu ne-am mai bucura că ne-a venit rândul! La plată! E atât de uimitor cum indignarea celui care vine la SPIT să vadă de ce plătește atât de mult se transformă aproape în fericire, după două ore de vociferat la coadă și dureri de picioare! Nu a plătit mai puțin dar i-a venit rândul la ghișeu și a scăpat de acolo, iar dacă are noroc, nu mai calcă pe acolo un an de zile! Le face cu mâna, victorios, celor care încă mai stau la coadă, ba se mai și salută cu câte unii, a doua zi, la coada de la supermarket!

Vă mulțumesc dacă ați citit până la coadă această poveste, iar dacă nu ați avut răbdare și v-ați pus coada pe spinare și ați plecat spre alte subiecte mai plăcute, nu ați pierdut decât încheierea în ton cu începutul poveștii: ”Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa”, ca să revin la basmele copilăriei care tot cu coadă era!