Din punctul nostru de vedere, în calitate de copii, părintele este cel care ne ajută, ne iubește necondiționat dar doar dacă facem ca el, pentru că întotdeauna, părintele spune:

– Uite aici, dacă te duci la Facultatea asta, eu te susțin.

– Păi, știi, tată, mie nu îmi place asta.

– Mă, eu la asta te susțin!

M-am gândit să vă propun o altă perspectivă vizavi de sfințenie și desăvârșire. Și anume, vă spun încă de la început că Dumnezeu nu alege pe cei desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși. Este o optică total diferită de ceea ce credeți despre sfințenie! Noi, în zilele noastre, tindem către o desăvârșire care stă în cutumele pe care ni le vâră pe gât unii și alții! Căutăm desăvârșirea în ochii celorlalți și nu mai alergăm să fim vrednici de a fi aleși de Dumnezeu, ca să Îl lăsăm pe El să ne desăvârșească.

– Uite, anul nou e-n prag, vine-acum, copile drag!

Ce vrei să primim cadou de la anul ăsta nou?

Sărutări din Rai coboară

Și albesc frumos pământul,

Oare pentru-a câta oară