Postul Altfel într-o zi de 1 Mai altfel!

”Cine nu are sabie, să vândă tot și să își cumpere sabie!”

Iar unul dintre ucenici a spus: ”Avem aici două săbii”.

Iar El le-a spus: ”Este de ajuns”.

În chipul celor două săbii, am găsit de cuviință să îmi împodobesc cuvântul cu două superbe anthurium, ca să intrăm direct și să continuăm Săptămâna Altfel. Este o Săptămână Altfel în care 1 Mai este altfel. Este 1 Mai deși a fost ieri pentru că din punct de vedere liturgic, noi ne aflăm acum în ziua de joi, sfinții pe care i-am pomenit sunt deja din ziua de joi, dar o să poposesc puțin și asupra lui 1 Mai Muncitoresc, pentru că este cea mai frumoasă ocazie în care noi cei care am postit într-un fel, până acum, de acum trebuie să postim altfel. Să postim dincolo de gândul că cineva, vezi Doamne, nu postește. De unde știu asta? Păi, dacă ieșiți afară din biserică, miroase a… dezlegare la mici! Dar, numai în măsura în care reușim să îi iubim pe cei care nu fac ca noi, atunci ceea ce facem noi este adevărat! Dacă ne așezăm elitist într-un colț al nostru, nu facem altceva decât să semănăm cu fariseul care se uita, așa, de sus, la vameș și după o sumedenie de mulțumiri, spunea:

– Mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca unul dintre aceștia!

Trebuie ca noi să învățăm ce înseamnă să ai o atitudine corectă dincolo de politicaly correct. O atitudine corectă a postitorului este aceea în care înțelege că trebuie să postească pentru el, să se înfrâneze pe el mai mult și să ajungă la o înălțime de la care mirosul de mici să fie ”miros de bună mireasmă de tămâie, de smirnă, de orice”, nu tot de mici! Se poate lucrul acesta printr-un minimum de antrenament. Ce înseamnă minimum de antrenament? Atâta vreme cât nu mai ai semnale către creier prin tot ceea ce înseamnă senzori, creierul nostru va primi pace și liniște. Vă imaginați ce înseamnă să lăsați un creier needucat care, atunci când iese din biserică, dă cu nasul în miros de mici? Vă imaginați că nu puteți să judecați ca un postitor adevărat! O să începeți să judecați! Nu, noi trebuie să învățăm mai mult!

Am ieșit cu aceste două anthurium, două tipuri de… sabie, să învățăm împreună cum facem parte dintr-o categorie. Era scris că Iisus va fi luat dintre răufăcători și va fi între răufăcători. Atunci, cum se pot defini niște răufăcători? Răufăcătorii trebuie să aibă niște însemne! Însemnele, în vremea respectivă și în vremea noastră erau săbiile. Și la noi, când auzim de ceva prin Ferentari sau prin Rahova, vă dați seama că scoate sabia, una, alta, deci cam tot pe acolo am rămas! Și cum poți să știi dacă ești între ei? Având în preajma ta două săbii. Și Mântuitorul le-a spus tuturor:

– Atunci când v-am trimis fără haină, fără mâncare și fără încălțăminte, ați dus lipsă de ceva?

Și ei au spus:

– Nu!

– Ei, acum vă spun: Cine nu are sabie, să vândă tot și să își cumpere sabie!

Și Petru a avut curaj să spună:

– Doamne, avem aici două săbii!

Și Mântuitorul a lămurit ceea ce este lămuritor și pentru noi:

– Este de ajuns!

Ori ai două săbii, ori ai un arsenal întreg, te așezi în aceeași categorie. Ori dacă ai păcătuit cu gândul, ori dacă l-ai strâns pe unul de gât, fizic, ești în aceeași categorie! Ori că ai vorbit pe cineva de rău, ori că ai înjunghiat pe la spate, ești în aceeași categorie! De aceea am început Săptămâna Altfel cu tot ceea ce înseamnă a trece dincolo, a fi altfel decât am crezut că este până acum! Realitatea din jurul nostru este una pe care noi o judecăm greșit. De ce? Pentru că o judecăm numai prin mintea noastră. Noi considerăm că dacă Mântuitorul a spus ”Cine nu are sabie, să vândă tot și să își cumpere sabie”, noi toți, acum, trebuia să ne ducem să ne luăm sabie! Nu! E nevoie să fie cineva în jurul nostru care să ne dea identitate! Stați pe lângă oameni frumoși și veți fi frumoși! Stați pe lângă oameni înțelepți și veți fi înțelepți! Stați pe lângă oameni grozavi și veți fi grozavi, dar dacă stați pe lângă cineva întunecat, să nu vă mirați dacă veți fi categorisit asemenea!

Categoria din care facem noi parte este una pe care ne-o descrie un simplu amănunt. Degeaba te străduiești tot Postul să faci ceea ce trebuie, așa-zis ce trebuie, nici acum, eu unul, personal, nu știu cum trebuie, dar probabil că asta înseamnă postirea și postirea altfel, să învățăm toată viața! Degeaba te străduiești la amănunte, dacă nu înțelegi că lucrurile trebuie făcute și din partea cealaltă! Adică, în loc să procesăm judecăți despre cei care nu sunt acum în biserică, în loc să procesăm judecăți despre cei care au plecat de acasă în altă parte și nu sunt într-o stare de rugăciune sau de Post, am putea să înlocuim energia pe care am cheltui-o în zadar cu judecăți și să o folosim pentru noi! Cum pentru noi?! Nu să ne uităm așa, de sus, la ei: ”Mulțumesc, Doamne, că nu sunt acum pe plajă”, ci pur și simplu considerând că facem un parteneriat cu ei. Acum să nu credeți că, vezi Doamne, noi suntem niște elite și ăia sunt de-a stânga sau de-a dreapta! Nu, dar ca să aveți o sinceritate care să și folosească energia din tot ceea ce ne înconjoară, facem un parteneriat cu cei care nu sunt ca noi, sunt mai buni ca noi! Și atunci, ei pot să facă un lucru și noi putem să facem alt lucru și atunci când va veni judecătorul și va așeza balanța, acele două săbii să fie așezate astfel încât să ieșim bine și noi, și ei! Să știți că dintre cei care acum fac… ventilație la mici sunt și unii mult mai virtuoși decât noi! Poate că au bătut sute de kilometri numai ca să ajungă aici, să își vadă un prieten! V-ați gândit vreodată că vreunul dintre ei poate că este într-o neputință și nu știe dacă anul viitor va mai apuca ziua de astăzi, de 1 Mai?

Asta este energie captată! Asta așteaptă Postul Altfel de la noi! Nu judecați pe nimeni, chiar dacă aparența spune ceva, dincolo de toate mai există ceva, există o emoție! Știu oameni care își aduc aminte că într-o zi ca asta, acum 50 de ani, erau duși de părinții lor și serviți cu o Amandină și cu un suc, în timpul în care ei ”ventilau” un grătar. Amintirea aceasta este o energie, nu o aruncați! Ea face parte din Postul Altfel. Încercați să captați energie, să captați amintiri frumoase, să nu spuneți ”Ah, ziua asta nu trebuia să fie”! Nu, este o mare taină! Și mai gândiți-vă la ceva! De câte ori în viață credeți că vom mai trăi 1 Mai în Săptămâna Patimilor? Niciodată! În 2185 va mai fi Paștele pe 5 mai! Asta ca să nu căutați voi, că am căutat eu. Asta înseamnă că este o zi unică, toată energia lui 1 Mai pe care îl știam noi va poposi la noi, dacă nu o alungăm! Din păcate, nu am făcut antrenamentul acesta de a nu alunga ceea ce este bun. Ce este bun? Totul este bun, absolut totul este bun! Ceea ce ni se pare nouă a fi dezordine este o ordine! Când vezi pe cineva care nu face ce faci tu sau spui tu că nu se cade să facă pentru că nu se face, nu îl judeca pentru că acela are un rost al lui!

Cunosc foarte mulți tineri care sunt catalogați ca fiind tâlhari pentru că stau lângă cel care are două săbii, dar este o școală și pentru el, și pentru cel care se uită la el. Eu personal am fost catalogat, cinci ani de zile, la Seminar și mi-am pierdut și colegul de bancă, pentru că m-a pus să aleg între el, care era o elită, și alți trei colegi despre care el considera că nu este demn de mine să stau lângă ei. Erau cei care purtau două săbii. Și am spus:

– Dar nu aș vrea să aleg.

– Nu, trebuie neapărat să alegi!

– Da, dar eu nu aleg!

– Ce înseamnă că nu alegi?

– Rămân așa cum sunt! Lângă ceilalți trei.

– Da, dar o să ai probleme!

– Tocmai de-aia!

Pentru că eu nici nu fumam, nici nu beam, nici nu fugeam din internat. Și am crezut în mintea mea de copil, aveam 18 ani dar tot copil eram, nu sunt cei 18 ani de acum, vedeți-vă de treabă, și atunci am ales considerând că dacă eu pot să fac ceva, este să mai diluez puțin din imaginea celor două săbii. Nu știu dacă am reușit, dar să știți că ceilalți trei sunt și ei slujitori foarte vrednici și nu îmi pare rău. Celălalt, fostul coleg de bancă, este și mai sus, dar eu vorbesc despre mine, nu despre alții! Vreau să vă spun că întotdeauna, când vă asumați că sunteți lângă cei care poartă sabie, trebuie să vă asumați și categoria în care veți fi judecați de către alții.

Singura calitate care vă poate salva este sinceritatea și declararea deschisă a vulnerabilității. Nu era ședință de stabilirea notei la purtare în care să nu fiu chemat să fiu luat în discuție, ședința respectivă dura vreo opt ore pentru 150 de oameni. Eram mereu chestionat cu fumatul, cu plecatul și, slavă Domnului, am luat întotdeauna media 10 pentru că eram atât de vulnerabil și atât de plăpând și de pirpiriu, cum sunt și acum, de altminteri, încât după ore de discuție spuneau:

– Pleacă, măi, de aici și lasă-ne în pace!

Îmi puneau nota și plecam, uitau de cele două săbii care erau lângă mine, tocmai pentru că îmi asumam lucrul acesta!

A fi într-o categorie din care faci parte pentru a fi acolo, că așa este scris. Mântuitorul a fost categorisit pentru că așa fusese scris despre El și a stat lângă cei care aveau cele două săbii, tocmai pentru a fi identificat mai ușor, pentru că El trebuia să fie găsit între cei fără de lege! De ce? Pentru că rolul Lui era să vindece pe cei în mijlocul cărora venise.

Cred că Postul Altfel înseamnă a întoarce puțin pretențiile noastre, elitismul nostru că, vezi Doamne, noi suntem aici iar alții mănâncă mici. Noi aici suntem într-un parteneriat cu toți ceilalți pentru că ei acum sunt de rând la ventilat grătarul iar noi suntem de rând aici, să mirosim tămâia. Dacă ne asumăm acest lucru cu sinceritate și dacă trecem peste judecată și peste tot ceea ce înseamnă a-l cataloga pe celălalt, cu siguranță că Postul nostru altfel începe să semene cu ce trebuie. Înseamnă că ne-am asumat că suntem o categorie, iar această categorie este una care ține de noi, nu de însemnele pe care altul le găsește la noi. Dacă nu vă e teamă de vulnerabilitate, Dumnezeu nu vă va lăsa pradă niciunui răufăcător! Dacă cineva este naiv dar de o naivitate mult studiată dar coerentă, permanentă și ca mod de viață, pe acela Dumnezeu nu îl lasă pradă celor care ar putea să îi facă rău. Nu îl lasă pentru că îl așează într-o anumită linie, fără să îi agațe două săbii, ci pur și simplu îl apără Dumnezeu pentru că sinceritatea este o platoșă pe care Dumnezeu o întoarce celui care vrea să rămână vulnerabil. Dacă ați ști câtă putere are un om vulnerabil!

V-aș ruga să vă întoarceți la copii! Îmi aduc aminte de părintele Arsenie, ne spunea, stând de vorbă cu soția mea și cu mine:

– Tată, eram odată în pădure și am văzut de departe un urs și lângă urs, la vreo trei, patru metri, o fetiță care nu avea mai mult de 5 ani. Și eu m-am considerat dator să o salvez de lângă urs, de acolo, dar cu cât mă apropiam și vroiam să gonesc ursul, fetița în loc să vină spre mine, se ducea spre urs! Și ursul când a văzut-o, numai așa, a mângâiat-o puțin!

Nu și-a pus mintea, că dacă o mângâia mai mult, o mângâia de tot! Și spunea părintele:

– Atunci am rămas și eu surprins! Păi, cum adică?! Eu o chemam să o salvez de urs și ea mergea tot înspre urs?! Dar, tată, ursul nu i-a făcut nimic și, culmea, nici mie nu mi-a făcut nimic și a plecat după ce a mângâiat-o!

Asta înseamnă vulnerabilitatea continuă a copilului, care nu ține cont de categoria în care este așezat! Nu ține cont de pericolul în care poate să intre pentru că un pericol nu există decât pentru cel care îl ia în seamă! Acum o să spuneți că sunt nebun, dacă vezi un copil pe acoperișul unei case, ce faci? Înseamnă că e vulnerabil? Cum a ajuns acolo? Înseamnă că e cineva care nu a fost atent! Vă imaginați că se întoarce situația foarte clar! Numai că astăzi este o zi altfel, o zi în care jumătate dintre creștini sunt revoltați pe cealaltă jumătate de creștini pentru că, vezi Doamne, nu țin Post și, vezi Doamne, sunt nostalgici. Și nu e corect. Corect ar fi să învățăm unii de la alții. Noi, văzându-i pe ei, să ne hrănim cu emoția amintirilor noastre, e adevărat, dacă avem amintiri!

Copiii pot să aibă o curiozitate, mă întreabă și pe mine nepoții:

– Dar ce e cu…

– Uite așa, și noi, când eram mici, tot așa făceam.

Dacă am ști să extragem… seva din tot ceea ce nu judecăm la celălalt, atunci avem un beneficiu și începem să învățăm ce înseamnă altfel. Altfel înseamnă a învinge cutumele, înseamnă a învinge temerile, înseamnă a te așeza într-o altă zonă, nu neapărat de confort, ci de menținerea poziției pe care o avem! Dumnezeu ne iubește și pe cei care suntem aici, și pe cei care ”ventilează” acum micii, cum v-am spus, ne iubește la fel! Și să nu credeți că printre cei care nu sunt aici nu sunt și unii mult mai vrednici decât noi! Dacă am ști să intrăm puțin în sentimentele lor, am găsi acolo un depozit de frumoase aduceri aminte, un depozit de iubire, de atmosferă, pentru că, de fapt, 1 Mai nu însemna altceva decât a se aduna oamenii la un loc, dintr-o mulțime se făcea unu, 1 Mai, unul mai frumos ca altul! Și se adunau oamenii! Apoi urma 2 Mai, Ziua Tineretului!

Nu vă vorbește un nostalgic, vă vorbește copilul din mine care are niște amintiri frumoase. De ce să le distrugă o cutumă?! Pentru că nu suntem atenți! Dacă suntem atenți, putem să fim mai îngăduitori, putem să simțim ca pe un prilej de a îmbrățișa pe cineva care nu a făcut exact ceea ce am făcut noi, astăzi și atunci să ne comportăm ca niște vase comunicante: dacă umplem într-o parte, se umple și în partea cealaltă. Niciodată nu o să rămână vasele comunicante decât la același nivel. Nu trebuie neapărat să avem dorința de a nivela și de a-l face pe celălalt ca noi. Nu, el e bine că e ca el! Pentru că dacă el este așa, eu trebuie să îmi exersez dorința, să îmi exersez emoția, să îmi exersez tot ceea ce ține de mine de a mă bucura și eu odată cu el. Mântuitorul și Sfântul Apostol Pavel spun: ”Plângeți cu cei ce plâng și bucurați-vă cu cei ce se bucură”! Dacă ei se bucură, de ce să plâng eu?! Și de ce să nu mă bucur eu, dacă ei se bucură?! Asta înseamnă Postul Altfel într-o Săptămână Altfel, într-o zi de 1 Mai altfel!

Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru îngăduința de a putea redacta aici predica sa din Miercurea Mare, prin intermediul înregistrării făcute de Veronica Cristina Radu, căreia îi mulțumesc de asemenea. Înregistrarea integrală a predicii o puteți urmări pe https://www.youtube.com/watch?v=OYc8cN7AEJc