AVENTURILE LUI RA LA MARE (23)

Nimic nu se compară cu conversaţiile dintre prieteni. Mereu au ceva interesant de povestit ca să se bucure împreună. În drumul către vasul lor, Ra îi mai făcu o mărturisire prietenului Kiki:

Vă propun un joc în bucătărie, chiar dacă nu este locul preferat pentru toată lumea. Ar putea deveni, însă, de dragul celor mici! Au câțiva ani și deja… opun rezistență la unele alimente?! Portocalele sau sarmalele care vouă vă plac sunt de nesuportat pentru copiii voștri și, oricâte trucuri ați folosi, ei nu se lasă păcăliți? E un lucru bun, nu trebuie să vrei să îi faci… copia ta, au dreptul la preferințe și apoi, dacă ar fi toată lumea la fel, ar muri de plictiseală!

AVENTURILE LUI RA LA MARE (22)

Soarele doar ce s-a cufundat în mare, lăsând cerul încă roşiatic în urma lui, ca un covor special întins lunii, să păşească maiestuoasă pe el. Era linişte, oamenii admirau spectacolul impresionant al naturii, mereu altul la fiecare asfinţit, iar zgomotele parcă se mai stinseseră odată cu lumina soarelui.

AVENTURILE LUI RA LA MARE (21)

Înainte de a ajunge pe faleză, Ra rupse tăcerea cu o idee cum numai el poate avea, doar că deja Kiki îl cunoaşte foarte bine şi nu mai este luat prin surprindere atât de des:

– Parcă mi-ar place să vină şi domnul Corbu, ba mă gândesc şi la tanti Steluţa, că şi ea merită o excursie pe apă! E deja o ţestoasă emancipată, ştie cum e în aer, că a zburat fără să vrea cu nepoţii lui nea Corbu, când au răpit-o de acasă, dar nu ştie cum e să pluteşti pe apă. Facem o faptă bună, ştii că e singură şi se plictiseşte. Vede şi ea o ţară străină, cine ştie, poate îi place şi rămâne acolo!