Cititor întâmplător

– Buni, am o întrebare

De copil ce se vrea mare!

Ce face pe-un om să scrie

Povești, snoave, poezie?

Ce anume vrea cu ele?

Să scape de gânduri rele?

Să ne facă să visăm

Sau poate să renunțăm?

Să-i trăim o bucurie?

Să-i simțim vreo tragedie?

Să ne dea din râsul său

Tocmai când ne e mai rău?

Să ne-învețe vreo rețetă

Când suntem la vreo dietă?

Ori poate că inventează

Scriind numai ce visează?

Vreau să știu, să scriu ceva?

Mă citește careva?

Mă ajută doar pe mine?

Ori se simte lumea bine

De câte ori mă citește

Și apoi repovestește

Ce-am scris eu când m-am simțit

Într-un fel mai diferit?

– Dacă nu s-ar mai citi,

Atunci ce s-ar povesti?

De ce ai mai învăța dacă lumea știe tot?

– Spune-mi tu, că eu nu pot!

Ce-o să fiu când voi fi mare,

Asta-i altă întrebare!

– Lumea-i plină cu de toate,

Să știe nimeni nu poate.

– Am eu, oare-un loc al meu

Sau mi-l inventez chiar eu?

Fac ceva scriind frumos

Ori muncesc făr` de folos?

– Când faci ceea ce iubești,

Te bucuri trăind povești.

Folosul e-n bucurie,

Asta toată lumea știe!

Ca să scrii, întâi trăiești,

Mai citești, mai și gândești!

Tu ce crezi din ce-ai citit?

Ai ceva de povestit ori tu numai ai trăit

Și ești simplu trăitor, cititor întâmplător?