Imaginați-vă că elevii care sunt acum în clasa a III-a, a IV-a vor profesa niște meserii despre care noi, acum, habar nu avem! Așa cum în urmă cu patru ani, dacă îi spuneam unui dezvoltator imobiliar că face degeaba sedii pentru birouri, că o să dea faliment, nu mă credea! Acum, să știți că Bucureștiul este plin de spații goale și prima întrebare la angajare, mi-a spus un șef de la Personal de la o Bancă foarte importantă din București, este ”Câte zile lucrez de acasă?”. Dacă nu e lăsat să lucreze măcar trei zile de acasă și două la birou, nici nu întreabă ce salariu i se dă!

Acum 17 ani ieșeam prima dată din țară și am slujit la Paris și toată noaptea dintre sâmbătă, 25 noiembrie și duminică mi-am petrecut-o cu mintea și cu pixul în hărți. Nu era GPS-ul, atunci, nu era Waze-ul, ar fi fost mai simplu acum, dar experiența mea unde ar mai fi fost?

Text transcris și adaptat după înregistrarea audio a predicii părintelui Marius Moșteanu de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța

”Învățătorule, ce să fac să moștenesc viața cea veșnică?”

Cred că este o întrebare care stăruie și în mintea fiecărui creștin, dar este o întrebare la care trebuie să fim foarte atenți cum a răspuns Mântuitorul.

Iată-ne într-o vară în plină desfășurare, listele candidaților urmează să fie făcute publice, acum dau Slavă Lui Dumnezeu că de când cu legea aceasta a controlului datelor publice nu prea se mai afișează peste tot, trebuie să intri cu o parolă, cu un cod, pentru că mi-aduc aminte de stresul pe care îl aveau bieții copii, atunci când nu era nota mică sau mare, ci era vecinul cârcotaș, mătușa cea exigentă și bunica veșnic nemulțumită de rezultate. Acum, totul este sub control.