Astăzi ne aflăm în cea de-a treia zi de Crăciun și cei care m-ați văzut îmbrăcat în veșmintele acestea, dacă v-ați gândit cumva la globulețe, nu ați greșit chiar de tot, dar cu ocazia asta vreau să vă spun că și în Biserică există un dress code. Nu mă refer la cei care participă din partea cealaltă a catapetesmei, mă refer la slujitori.

Eu sunt unul care vrea să moară așa cum este, adică unul care crede în Moș Crăciun. Eu chiar cred în Moș Crăciun! Să știți că a crede în Moș Crăciun este o realitate. Moș Crăciun e ca Dumnezeu, în sensul că în Dumnezeu poți să crezi sau poți să nu crezi, tot trăiești. Chiar am constatat, după modestele analize făcute de mine, că aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc mult mai bine, mult mai mult, mult mai sănătoși și au de toate. Să fie la ei, acolo, atât vă pot spune!

Astăzi am avut parte de o surpriză minunată, de suflet, un cadou pe care părintele Marius Moșteanu ni l-a făcut în predica din prima zi de Crăciun, mijlocind o minunată întâlnire a copilului din noi cu Dumnezeu în colindele de Crăciun!

”Dumnezeu adevărat,

Soare-n raze luminat,

Florile dalbe”.

Toți copiii mari și mici s-au cam necăjit,

Omul de zăpadă încă n-a venit!