Du-te, ploaie, la plimbare!

Urlă-așa de tare vântul,

Norii-aruncă-n noi cu ploaie,

De s-a speriat pământul

Că dispare sub șuvoaie.

Du-te, ploaie, la plimbare,

Roagă vântul cel turbat

Să te ducă-n altă zare,

Pe unde n-ai mai umblat!

Să te-ntorci ca altădată,

Mai blândă și cu folos,

Fii și tu mai temperată,

Nu mai fi cu susu-n jos!

Știu, te tot zorește vântul,

Furios nevoie mare,

Bate mai iute ca gândul

Și n-are pic de răbdare.

Măcar nu-i ieși în cale,

Când îl vezi că-i furios,

Vezi-ți, tu, de ale tale,

Poate suflă mai… frumos!

Eu atât te rog, măi ploaie,

Ieși cu vântul la plimbare,

Nu mai da alte șuvoaie

Și trimite-un strop de soare!