O aducere aminte care stârnește un zâmbet merită păstrată. Te invit să descoperi… pregătirile pentru Ziua Femeii prin ochii copilului, într-o poezie pe care am scris-o anul trecut, cu o bucurie pe care o constat și acum, recitind-o. Și, da, suntem mai mult decât o zi pe an, există viață și înainte, și după zilele de sărbătoare, acestea sunt doar reperele care ne ajută să constatăm evoluția noastră. De fapt, viața nu are nevoie de motive pentru a fi sărbătorită pentru că ea este sărbătoare!

Am pornit de la prima poezie publicată anul trecut, chiar în prima zi de primăvară, de Mărțișor românesc, și am continuat cu altele, în special pentru copii. V-o dau la citit îndată, ca pe o dragă aducere aminte a mea, dar și ca pe o provocare pe care v-o lansez de a descoperi, în acest nou început de primăvară, cum ați evoluat în anul ce a trecut de la cea veche la cea nouă. Nu în raport cu ceilalți, ci cu voi înșivă, desigur.

Cineva te strigă ”mamă”, cineva te strigă ”fiică”,

Pentru alții mititei, tu arăți ca o bunică,

Afară-i cald, dar ce să vezi,

Prin mugurii de iarbă verzi

Sclipesc mici picuri de zăpadă,