Tăcerea asupra evenimentelor zilei, asupra a tot ceea ce nu ține de noi, nu este o lașitate, este o realitate a zilelor noastre! Dacă ați ști câți fii duhovnicești foarte speriați și foarte îngrijorați m-au întrebat ce să facem în aceste momente de încrâncenare din jurul nostru, cred că v-ați pune aceeași întrebare pe care mi-o pun și eu:

– Ce-or avea oamenii de se uită cu alți ochi la creația lui Dumnezeu?!

Astăzi este prăznuirea Tăierii capului Sfântului Proroc, Înainte mergător și Botezător Ioan. Întrucât jurnaliștii nu au ratat niciun prilej de sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului fără să întrebe dacă se spune sau nu se spune ”La Mulți Ani”, vă spun de pe acum că eu, astăzi, am să spun ”La Mulți Ani” tuturor celor care poartă numele Sfântului Proroc Ioan. De ce anume?! Pentru că momentul în care se naște în Cer un sfânt este cel al plecării de aici. Unii au plecat cu capul tăiat, alții de lungimea zilelor, alții au plecat martirizați în tot felul, dar nașterea în Cer este numai și numai după ce s-a încheiat socoteala pe acest pământ.

Un băiețel de 4, 5 ani, s-a strecurat cu delicatețe printre frați, surori și veri, mame, tați, bunici, mătuși și unchi, ajungând în fața tuturor celor care ascultau predica ”Vindecării slugii sutașului”. Da, s-a întâmplat în Biserica Sfântul Nicolae din Băneasa, București. Micul mare suflet s-a oprit cuminte în fața părintelui Marius Moșteanu, care ne povestea despre noi, despre Iisus și despre vindecare prin credință, îngăduință, acceptare, iubire. Un băiețel stând drept ca o lumânare aprinsă de lumina vie a dorinței de a asculta o poveste rostită de un bunic mi-a părut copilul din părintele Marius, privind fascinat, bucuros în tainică tăcere, la cel ce a devenit.