Am revenit așa cum am promis cu transcrierea conferinței susținute de părintele Marius Moșteanu la Biblioteca Județeană Constanța, acum o săptămână, iar titlul ales de mine este un fel de… introducere în tema următoarei conferințe, din februarie, pe tema iubirii, în Luna Iubirii. Este și un mesaj de încurajare pe care mă simt onorată să îl pot da mai departe.

„Gingle bells are gone,

Santa takes a nice, good nap,

Țușca, rățușca, este supărată,

Merge să se culce iarăși nemâncată!

”Timp și Spațiu. Sacru și Profan” sau, după traducerea mea, ”Luni, 13, Biblioteca Județeană Constanța, părintele Marius Moșteanu și aplauzele noastre”. Am stat mult să mă gândesc la ultimele două cuvinte care ar reprezenta ”traducerea” profanului și cred că am ales bine, pentru că rar îți este dat să vezi o sală plină aplaudând în picioare un preot. Sigur, când preotul este părintele Marius, aplauzele și zâmbetele împletite cu lacrimi devin firești, dar, așa cum am mai spus, nu poți face asta în biserică decât dacă vii cu ”biserica pe retină”, cum spunea cândva părintele într-una din predicile sale și o aduci în aula bibliotecii.