Să învățăm de la copii bucuria sărbătorilor!

E drept că seara târziu am urmărit în reluare emisiunea de pe Antena 3 Constanța avându-l ca invitat pe părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, dar ce bucurie și mai ales ce constatare a trăirii la maxim a prezentului! Am avut o surpriză la o oră în care dacă nu dormi, vorbești și scrii despre ziua de azi, deși este deja cea de mâine! Nu ai cum să vorbești despre ieri, ești suspendat cumva în acest prezent continuu pe care nu ai altfel cum să îl simți mai bine decât prin bucuria trăirii!

Fiind rugat să spună câteva cuvinte despre sărbătoarea Floriilor, de duminică, dar și despre Săptămâna Patimilor, părintele Marius a reușit să ne transmită nu din emoția anticipării unor suferințe pe care noi, oamenii de rând, nu am avea cum să le privim cu detașare, ci din emoția anticipării bucuriei de dincolo dar prin trăirea ei acum. Ne-a amintit de copiii care trec pragul bisericii sale și care chiar știu să se bucure de prezent, întineresc biserica și pe cei prezenți în ea, așa cum vă povesteam și eu, zilele trecute! Părintele a vorbit și despre teama indusă a societății față de schimbare, pentru că întrebarea fusese legată și de modul în care ne vom întoarce la viața obișnuită, după sărbătorirea Învierii, iar părintele a subliniat că nu avem cum să ne întoarcem pentru că nu mai suntem aceiași, suntem schimbați chiar și atunci când nu conștientizăm acest lucru!

Zilele trecute căutam o cuvântare a sa despre viața privită ca o călătorie și da, chiar de când am ascultat-o am început să privesc fiecare ieșire din casă ca fiind aducătoare de energie nouă, iar când ieși din casă pentru a merge la biserică, energia cu care revii este garantat una minunată! Dar pot să merg mai departe de vorbe, pot să vă lansez o provocare, celor care citiți aceste rânduri, dacă aveți posibilitatea, veniți într-o dimineață la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța pentru a fi martorii trăitori ai transformării omului care stă îngândurat la rând la spovedit și împărtășit la părintele Marius și care iese din chilia părintelui cu fața luminată de zâmbet, de speranță și de… schimbare în bine! Vedeți copii de toate vârstele, nu mai există bunici, părinți și copii, ci bucuria prezentului trăit cum numai copiii știu să facă!

Părintele ne învață să privim schimbarea după Paști aidoma copilului, care o vede ca pe o haină nouă pe care o îmbracă anume pentru sărbătoarea Învierii, așa cum făceam în copilăria noastră și cum mergem mai departe cu acest obicei, predând ștafeta copiilor și nepoților noștri. Tare frumos este să auzi de la părintele cu voce și chip tânăr și frumos luminat de zâmbet cum a botezat copiii copiilor botezați de dânsul! Tare frumos este să constați privind în jur sau la televizor cum copiii de acum zece ani sunt deja adulți care știu să trăiască frumos și care își aduc copiii în zori de zi, să primească împărtășania de la părintele Marius!

Revenind la emisiunea din această seară, a vorbit părintele despre rânduiala din Săptămâna Mare și ce m-a impresionat a fost ideea trecerii pe sub Sfântul Epitaf, simbolizat de trecerea pe sub masă, părintele spunând cum fiecare masă devine o Sfântă Masă, așa cum și fiecare biserică devine un Ierusalim. M-a dus cu gândul la copilăria în care cel mai adesea din lipsă de spațiu de joacă, ne închipuiam tot felul de jocuri sub masă și cred că și acum mai sunt copii care se furișează sub masă, imaginându-și un cort la adăpostul feței de masă, unde își pot împărtăși tot felul de… secrete! Parcă masa nu va mai fi privită niciodată banal, gândindu-ne la cele spuse de părintele despre Sfântul Epitaf.

Zilele trecute, într-un documentar, un designer de interior admira o piatră de mormânt foarte veche, recuperată și se gândea să o folosească în decorarea unei case, când a fost întrebat de vânzătorul ei ce și-ar dori să scrie pe piatra sa de mormânt, apropo de epitaf! Am fost surprinsă și amuzată să constat spontaneitatea și rapiditatea cu care a răspuns designerul că și-ar dori să scrie doar ”Cu plăcere”! Sincer, eu mă gândisem la ”Mulțumesc”, dar asta face diferența între noi ca indivizi!

Războiul și știrile alarmiste despre Lumina Învierii care nu va mai veni de la Ierusalim au prilejuit un scurt moment de aducere aminte a părintelui care ne-a povestit cum a învățat la Seminar din Tipicul Bisericesc cum se dăruiește credincioșilor această sfântă lumină pe care apoi o aducem acasă și în suflet, nu doar în candela purtată cu grijă în noaptea Învierii. A fost un moment deosebit în care părintele ne-a spus cum această imposibilitate de a aduce lumina de la Sfântul Mormânt este, de fapt, o ocazie pe care Hristos ne-o dăruiește de a descoperi că putem trăi cu ceea ce avem, să facem inventarul lucrurilor pe care le avem și nu pe cel al lucrurilor care ne lipsesc. Aș îndrăzni să spun că a fost o invitație la practicarea recunoștinței, că tot vă vorbeam despre cartea pe care mi-am ales-o spre recitire la acel canon!

Aș putea să scriu toată noaptea, dar vă spun că merită să căutați emisiunea de pe Antena 3 de Constanța și să o urmăriți pe Facebook pentru că sigur la fiecare trezește altceva, eu doar v-am stârnit curiozitatea și v-am punctat prea puțin din bogăția de povești a părintelui Marius, căruia îi mulțumesc pentru îngăduința de a scrie aceste rânduri aici, acum, când deja pot spune că ”A fost noapte, a fost dimineață, Ziua Întâi”! Îi mulțumesc și realizatoarei emisiunii, pentru gândul bun și surpriza frumoasă a materializării lui! Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru această zi minunată și acest prezent continuu, dar mai ales pentru bucuria scrisului pe care după cum vedeți, o trăiesc la ore dintre cele mai neobișnuite! Acum când încă scriu este deja 01.26! Vă mulțumesc celor care citiți aceste rânduri, sper să simțiți bucuria mea și să o dați mai departe!