Îmi aduc aminte, când am fost prima dată la Paris, am rămas foarte, foarte impresionat e puțin spus, bulversat e și mai puțin spus, am rămas cu gura căscată, de ce?! Am văzut că toate cafenelele aveau mesele orientate spre stradă. Am întrebat și mi s-a răspuns: Spectacolul lumii! Noi, însă, în timpul comunismului, închideam toate ferestrele! Uitați-vă la blocurile care dau spre mare, au niște geamuri foarte mici înspre mare, nu cumva să bată vântul pe acolo, că e nordul, în unele zone! De ce?! Pentru că nu am fost educați să savurăm spectacolul lumii!