Acum, nu peste un an, doi… 22!

Într-o lume tot mai grăbită, când noi ca părinți sau bunici facem adesea o cursă amețitoare pentru a tăia de pe lista noastră imaginară diverse sarcini sau… îndatoriri zilnice, ce facem cu copiii și nepoții? Nu cumva ne grăbim să îi îmbrăcăm, hrănim, plimbăm și să îi… îmbătrânim din copilărie? Ce anume nu mai ținem minte din propria copilărie, adesea cu cheia de gât sau cu… bunica, încât acum să le răpim celor mici bucuria propriilor experiențe de viață?

În loc să îi lăsăm să descopere bucuria primei bluze puse cu fața în spate sau a primilor pantofi încălțați invers, le facem noi, repede, să nu mai pierdem timpul! Și totuși, pierdem ceva, pierdem o porție zdravănă de râs cu ei, când nu le iese dar se străduiesc, pierdem amintiri extraordinare împreună!

Le mai și desenăm, pictăm sau decupăm diverse pentru temele de la Grădi sau de la Grupa Pregătitoare, să le rămână timp pentru… lucrurile serioase, adunări, scăderi sau primele litere scrise cu greu! Adesea, dacă i-am lăsa pe ei să picteze sau să deseneze, am descoperi că deja se descurcă mai bine ca noi! Sigur, poate am avea mai mult de spălat sau de curățat masa pe care și-au manifestat talentul, dar vă asigur că merită! Cum să descopere un copil că îi place să picteze, dacă ne grăbim noi să dăm repede cu pensula în locul lui și apoi, eventual, îi reproșăm că nu se pricepe sau că e prea încet și ne mănâncă tot timpul? Rupem foi din exces de zel, că dacă nu înțelege nici el ce a scris, doamna nici atât și ne trezim la… culcare, când ne dăm seama că nu le-am citit o poveste și nu le-am spus ”noapte bună” și ne mai mirăm de ce nu ne ia somnul.

A mai rămas să ne jucăm noi în locul lor și să avem pretenția să se bucure când câștigăm! Și știți ceva? În frumoasa și nevinovata lor dorință de a ne vedea mulțumiți, ei chiar se bucură sincer! Cum ar fi dacă jocul nostru preferat nici nu apucăm să îl începem și deja se încheie mereu cu victoria noastră?! Cum ar fi ca a doua zi după ce copilul sau nepotul nostru ar începe școala, ne-am trezi cu el la Facultate sau la nuntă? După cum ne grăbim, pare că asta ne dorim sau că vrem să nu sufere ca noi și ne băgăm mereu peste ei în tot și în orice.

Oricât de naiv și de greu de imaginat ar suna, am putea ca măcar o dată pe săptămână, pentru început, să îi lăsăm să copilărească și să ne învețe și pe noi să copilărim! Apoi, să mărim doza de bucurie copilărească, tocmai ca să învățăm împreună, indiferent de vârstă, să ne cunoaștem și să ne iubim pe noi și unii pe alții, acum, nu peste un an, doi… 22!

Pixabay picture