Dacă vrei o toamnă tristă,

Tot cu nasul în batistă,

Tu vezi frunzele că mor,

Cum poți să asculți până la capăt un copil? De exemplu, un copil are nevoie de ceva, o jucărie nouă! Știți de ce are nevoie un copil de o jucărie nouă? Nu neapărat că s-a plictisit de cea veche, dar vrea ceva nou, că așa e mintea copilului. Și atunci, veniți cu soluția:

– Uite, Bubu, nu vrei să facem noi o jucărie nouă?

Ați încercat să faceți lucrul acesta? Copiii din ziua de astăzi, nepoții noștri, nu mai știu să facă un avion de hârtie, nu mai știu să facă o broscuță care sare! Știți ce bucurie îi faceți unui copil cu niște lucruri pe care le aduceți din propria dumneavoastră copilărie?! Și nici nu o să vă mai ceară lucruri noi și o să vă rămână bani de factură!

Îmi aduc aminte, când am fost prima dată la Paris, am rămas foarte, foarte impresionat e puțin spus, bulversat e și mai puțin spus, am rămas cu gura căscată, de ce?! Am văzut că toate cafenelele aveau mesele orientate spre stradă. Am întrebat și mi s-a răspuns: Spectacolul lumii! Noi, însă, în timpul comunismului, închideam toate ferestrele! Uitați-vă la blocurile care dau spre mare, au niște geamuri foarte mici înspre mare, nu cumva să bată vântul pe acolo, că e nordul, în unele zone! De ce?! Pentru că nu am fost educați să savurăm spectacolul lumii!

Vă spuneam ieri că Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt încheie o etapă foarte importantă în care Dumnezeu ne-a dat de toate. Mai mult decât atât nu se poate, dar noi de acum înainte trebuie să fim conștienți de ceea ce avem. Ce avem? Avem totul. Avem, în primul rând, mesajul unei realități: ”Împărăția Cerurilor este în voi”. În noi este Împărăția Cerurilor, asta înseamnă că avem totul! Și o să spuneți:

– Dacă avem totul, de ce nu suntem fericiți?!

Acesta este un răspuns, nu este o întrebare!!! Am constatat că nu suntem fericiți? Înseamnă că nu știm să folosim ceea ce avem! Ca un copil care se duce la școală cu temele făcute și, atunci când este surprins de o anumită întrebare, nu știe să răspundă, intră în panică și își blochează mintea pentru că el, la cât a învățat, se aștepta să ia zece! Și noi suntem oriunde la fel, cu potențialul de a lua zece la toate întrebările și toate examenele! De ce, totuși, nu folosim ceea ce avem?! Pentru că nu folosim oglinda!