Să fim spectacolul lumii!

Îmi aduc aminte, când am fost prima dată la Paris, am rămas foarte, foarte impresionat e puțin spus, bulversat e și mai puțin spus, am rămas cu gura căscată, de ce?! Am văzut că toate cafenelele aveau mesele orientate spre stradă. Am întrebat și mi s-a răspuns: Spectacolul lumii! Noi, însă, în timpul comunismului, închideam toate ferestrele! Uitați-vă la blocurile care dau spre mare, au niște geamuri foarte mici înspre mare, nu cumva să bată vântul pe acolo, că e nordul, în unele zone! De ce?! Pentru că nu am fost educați să savurăm spectacolul lumii!

Lumea este un spectacol, dacă știi să te uiți la un spectacol și să participi la el, să nu te sperii nici de privirea celuilalt, pentru că spectacolul nu este numai într-o parte, scena lumii are și locurile din lojă, și pe cele de la balcon! Invitația duminicii de astăzi este să fim spectacolul lumii, nu să fim spectatori!

Astăzi, în Duminica a V-a după Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinții Părinți ne-au rânduit ca în miez de vară să ne lanseze o provocare! Din mulțimea de minuni, de dezlegări, de vindecări săvârșite de Mântuitorul în anii petrecuți pe pământ, au rânduit a prezenta un episod scurt, pe care însă îl vor pomeni și în Duminica a XXII-a după Rusalii și anume, este episodul în care Mântuitorul alungă o mulțime, o legiune de diavoli, în Ținutul Gherghesenilor. Iată ce ne spune Sfântul Evanghelist Matei! Într-una din zile, apropiindu-se de Lacul Gherghesenilor, de departe, doi îndrăciți care atunci când se apropia cineva începeau să facă atât de mare zarvă încât nimeni nu mai cuteza să treacă pe calea aceea, au început să strige cu glas mare:

– Ce ai cu noi, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit ca să ne chinuiești pe noi mai înainte de vreme?

Și Mântuitorul apropiindu-se, ei au cerut mai departe, căci era o turmă de porci pe lângă Ținutul Gherghesenilor:

– Dacă vrei să ne scoți afară, îngăduie-ne să intrăm în turma aceasta de porci!

Și atunci, Mântuitorul le-a spus un singur cuvânt:

– Duceți-vă!

Și turma a început să se miște de la țărm în Lacul Ghenizaretului și s-au înecat toți porcii. Unii spun că era vorba ca la trei mii de capete. Păzitorii porcilor s-au dus în cetate și au spus ce s-a întâmplat și atunci s-au adresat, prin căpeteniile lor, lui Iisus și L-au rugat să treacă pe lângă ei, să nu cumva să intre în cetatea lor.

Cred că mai mult decât turma de porci, mai mult decât cei doi care au primit vindecare, dat fiind faptul că nu este prezentată o parabolă, am să vă spun că de la distanța de 2000 de ani, putem să facem din această istorioară clară, o parabolă. De ce?! Pentru că este vorba despre noi. Este vorba despre fiecare dintre noi și am să intru mai la adânc, este vorba despre mintea noastră, de creierul nostru, care primește gândurile altuia, după măsurătorile pe care le tot lansează Neurologia, am înțeles că este vorba de 60 – 95.000 de gânduri care ne vin. Acestea vin peste noi și 95% dintre aceste gânduri se repetă și a doua zi, și a treia zi, tot se repetă. Acestea repetate pot să fie exact asemănate cu legiunea aceea de demoni. Și o să spuneți:

– Dar, demonizăm tot ceea ce auzim?!

Nu, dar sunt și anumite gânduri care încep să ne facă rău. Cum știm dacă ne fac rău?! Pentru că dacă întreb pe cineva de ce este trist, ori îmi răspunde cu un… inventar extraordinar, ori nu are ce să îmi spună! Și într-un caz, și în celălalt, singura vină pe care o avem atunci când constatăm că suntem triști este aceea că nu mai suntem în direcția sensului Creației. Sensul Creației să știți că este un bulevard cu sens unic și atunci când nu știm să conducem pe acest bulevard, cu siguranță că ne sperie faptul că trebuie să mergem într-un singur sens și o luăm la stânga, la dreapta și de atunci începe să nu mai fie sensul Creației. Dacă sensul Creației urmat de noi nu este fericirea Creaturii, înseamnă că nu este sensul Creației și este foarte simplu, dacă nu suntem fericiți cu ceea ce facem, dacă nu suntem bucuroși, înseamnă că nu suntem pe sensul Creației, suntem pe alt sens! Care sens?!

Erau doi bătrânei într-o mașinuță, pe autostradă și, la un moment dat, doamna nonagenară a dat mai tare radioul:

– Auzi, auzi, auzi, Ionele, ce spune aici?!

– Ce?

– E pe aici, pe lângă noi, pe undeva, o autostradă pe care unul a luat-o de nebun pe sens invers!

– Numai unul?! Ia uită-te, sunt zeci: și ăsta, și ăsta…

Niciodată omul care merge pe sensul interzis nu o să constate că face lucrul acesta, până când nu îl opresc organele în drept, să îi ceară socoteală!

Dar, bulevardul acesta al sensului vieții este unul pe care trebuie să fim siguri că ne aflăm! Și cum suntem siguri?! Atunci când zâmbim, atunci când vedem viața că este frumoasă, deși alții ne aruncă acele 95% din gândurile de ieri și de alaltăieri, că tot s-au răsturnat aceste vești că vine 1 iulie cu cine știe ce taxe, mai vine 1 august cu TVA-ul mărit, astea sunt exact cele 95% din gândurile care vin și acum, când le întreabă Mântuitorul cine sunt, spun că sunt legiune.

Legiunea Romană conținea 6000 de soldați. Trebuie să fim foarte atenți, o să vă aduceți aminte de cuvintele mele în cele trei… etape de înfricoșare până la toamnă, încât dacă nu vă aduceți aminte de mine, înseamnă că nu sunteți pe sensul Creației! Și ce??? V-ați așezat vreodată în starea de bucurie și de mulțumire, o săptămână sau zece zile maxim, cât a fost, anul acesta, timpul între oprirea centralei și pornirea aerului condiționat? Dacă nu ați făcut-o, mai așteptați încă vreo trei, patru luni, până la toamnă, când o să opriți aerul condiționat și o să dați drumul la centrală, iar după o perioadă de vreo zece zile! Acolo vreau să vă văd, aceea este autostrada! Mintea noastră trebuie să fie însă mereu acolo!

Dacă vă veți înfricoșa de tot felul de facturi, de tot felul de lucruri, o să spuneți că sunt reale și da, sunt reale, dar vreți să faceți față?! Nu cu depresia, nu cu anxietatea trebuie să faceți față, ci pur și simplu curățându-ne de tot ceea ce înseamnă legiunea care ne-a acaparat, pe care Mântuitorul astăzi o dă afară! Fiecare dintre noi trebuie să aibă conștiința, astăzi, că pleacă spre casă eliberat, dezlegat! Diferența între cei care vor avea de câștigat și ceilalți este următoarea: mâine dimineață să vă treziți cu același gând, că sunteți eliberați! Dar, din păcate, 95% dintre cei care sunt eliberați astăzi, mâine vor avea nu o legiune, ci o mie de legiuni, pentru că or să se simtă datori să compenseze faptul că au fost o jumătate de zi liniștiți și or să înceapă cu gândul că vine 1 august și ce o să fie cu diferența de la 19% la 21% la TVA, cu creșterea accizelor și aia și cealaltă! Dar să fie la ei, acolo! Eu mă rog la Dumnezeu nu să se ieftinească lucrurile, ci să am eu putere de muncă mai mare! O să credeți că am luat-o rara! Nu! Un om care poate să își facă un alt gen de management al lucrurilor este un învingător!

Gândurile sunt parșive pentru că astăzi am primit acest portret al lor și anume, i-au adresat Mântuitorului o întrebare cu totul și cu totul ruptă din context:

– De ce ai venit să ne chinuiești înainte de vreme?

Adică, vezi Doamne:

– Ni s-a promis că lumea aceasta este a noastră, vii Tu, acum, să strici toate cele?!

Parcă am mai auzit așa ceva, de oameni care au primit telefoane… Măi, lasă că societatea așa merge! Crezi că o să reușești să ne faci pe noi să lăsăm din buzunar, când noi toată viața, de 35 de ani încoace, tot acumulăm, acumulăm?! Ce, ești nebun?! Exact așa, acestea sunt cuvintele cu care legiunea aceea de demoni l-a admonestat pe Mântuitorul! A spus:

– Dar, de ce ai venit înainte de vreme?! Păi, stai așa, că noi avem aici un mandat, trebuie să mergem până la capăt! Se poate așa ceva?! Vii peste noi, așa?! Dar am pe fiul meu la Primărie, am pe cumnatul în Regia Autonomă de Apă, păi, acum vii Tu?! Păi dar nu s-a terminat mandatul! Vai de mine! Pentru ce ai venit să ne chinuiești mai devreme?!

V-am introdus puțin în această atmosferă ca să înțelegeți că nu suntem departe de Ținutul Gherghesenilor! Vedeți, locuitorii din Ținutul Gherghesenilor nu aveau voie să mănânce carne de porc, conform indicațiilor medicale și tradiționale, dar ei de ce creșteau porci?! Ca să exporte! Trebuie să aveți grijă cumva și la ceea ce faceți! S-au adunat acum o mulțime de oameni pe la Costinești și o să spună toți:

– Dar noi nu am venit aici să ne drogăm!

– O, pardon! Dar ce faceți aici?!

– Am adus clienți!

Iertați-mă că sunt foarte direct pentru că am mărturii foarte clare, pentru care știu că dacă este nevoie să dau mărturie, voi da mărturie! Aveți grijă de copiii dumneavoastră, dacă vreți să îi țineți departe de legiunile de demoni care mișună! Pe unde e apă apar și ei! Acum este sezonul apelor, știți?! Că e Ghergheseni, că e Costinești, e apă pe acolo! Trebuie să fiți foarte atenți! Dar cum o să fiți foarte atenți?! Educând copiii! Eu încă mai am nebunia că nu o să îmi ceară niciun nepot să facă lucruri pe care nu le-a văzut făcute de părinții lor sau de bunicul lor! Așa am nădejdea, așa mă gândesc! O să spuneți:

– Da, dar dacă… ?!

Nu, dacă este în mintea ta! Dacă în mintea mea nu încape dacă, ea nu va avea loc! Scurt! Și atât!

Și ne întoarcem la Ghergheseni. Va să zică avem acolo taberele de angajați și angajatori. Angajații se duc acasă la angajatori să spună că au luat-o porcii la vale!

– Păi, ce?!

– Păi, nu mai este niciunul!

– Cum adică nu mai este niciunul?!

– A venit unul care a scos demonii dintr-unii și s-au dus în porci și s-a terminat!

– Păi și profitul nostru unde este?!

Vă imaginați? Ca și cum s-ar duce Mântuitorul acum la Costinești, ar face curățenie și ar veni ăștia la șefi:

– Măi, nu te supăra, dar la anul ce mai facem, că nu mai avem turma?!

Că tot turmă este, să știți! Nu mai este turma, dacă nu mai e turma, ce facem?! Ne reinventăm! Dar și cel care a dat la o parte turma se va reinventa în mintea noastră și dacă v-ați propus să urmați pe cel care v-a spus că nu este treaba dumneavoastră dacă vă va cere sau nu vă va cere copilul sau nepotul, ci treaba dumneavoastră este să nu vadă la dumneavoastră niciun moment de îndoială, e bine! Societatea merge bine. Să vă spun de ce merge bine. Am cel puțin 150 de copii care acum sunt la examen la Medicină, o parte la ”Carol Davila”, altă parte aici în Constanța. Știind cui am dat binecuvântare, eu acum pot să stau liniștit! Știu pe mâinile cui voi fi peste 10, 15 ani, când ei deja vor fi medici specialiști! Decât să stau să mă vait de sistem care, vezi Doamne, nu vrea, nu poate și așa mai departe, mai bine investesc! Părintele Arsenie Boca spunea în felul următor, când se plângea câte o mamaie că nu au preot bun:

– Nu aveți? Faceți!

Vă plângeți că nu aveți medici? Faceți! Încurajați-i! Măcar eu am satisfacția că i-am încurajat să meargă mai departe și să știți că trebuie să mă spovedesc. Am luat dintre elevii foarte buni IT-iști, din aceștia care umblă cu… butoanele, se uită peste gard și te pomenești că au și un program bun, nu care să se joace, vedeți-vă de treabă, cei care se joacă sunt la Grădiniță, ceilalți, care știu deja ce vor în viață, știu ce să facă și am avut niște discuții cu ei:

– Măi, dar voi nu vreți să dați o mână de ajutor, prin ceea ce știți voi, prin niște programe și în Medicină?

– Păi, cum să facem?

Și i-am învățat cam ce așteaptă Medicina inclusiv de la Inteligența Artificială, care poate să fie educată de către… hackerașii ăștia mici și poate să furnizeze o materie primă extraordinară și acum să știți că am deja câțiva care sunt foarte buni IT-iști și s-au dus să dea examen la Medicină. Așa se procedează! Încet, încet, ei se vor ocupa nu de dat cu bisturiul, că învață roboții, nu peste multă vreme o să vedem că lucrurile sunt foarte, foarte interesante. Unde am vrut să vă aduc? Vedeți sensul vieții care este fericirea? Când aud atâta văicăreală că nu mai învață tinerii, că nu mai citesc, mă întreb unde a văzut ăsta tineri care nu citesc, că eu am văzut numai tineri care citesc! Măi, dacă un procent din populația mondială de copii de 17, 18 ani citesc, înseamnă că eu numai pe aceia i-am văzut! Și asta ce înseamnă? Că ceilalți nu sunt pe autostrada mea! Sunt pe partea cealaltă, nu o să mă vedeți pe contrasens, niciodată! Nu neapărat că știu ce să văd, dar mă rog la Dumnezeu să văd partea aceea frumoasă, pentru care am fost creați! Nu am vrut să mă așeze Dumnezeu în ceata lui Gică Contra care să vadă numai ce nu merge! Am văzut numai ce merge! Când mă întreabă cineva unde o să ajungem, spun:

– Să știți că și noi, când eram mici, eram admonestați de către bunicii noștri, care ne spuneau că nu o să ajungă nimic de generația noastră!

Așa ne spuneau, probabil că pe autostrada mea erau numai Gică Contra, să mă antreneze pe mine să nu o iau pe acolo! Așa spuneau:

– Sunteți niște bătrânogi! Nu știți să faceți aia, aia, aia.

Și când am avut curaj să spun că poate nu mai este nevoie să facem aia, aia, aia, mi-au spus:

– Ce știi tu?! Dă-te la o parte!

Așa cum îmi spunea cineva prin anii 1990 că o să vină încălzirea asta globală care o să facă niște temperaturi din acestea extraordinare, dar în paralel îmi spunea și că în 2013 se termină resursele de gaz, nu știu de unde luase informația asta, probabil pe surse! Și eu le-am pus cap la cap:

– Măi, știți de ce nu o să mai avem gaz?

– De ce?!

– Nu o să mai avem nevoie, de încălzit nu ne mai încălzim, inclusiv o să gătim la soare, facem un sistem de lentile, dacă spui că e soarele așa de puternic!

Trebuie să știm întotdeauna să luăm informațiile de colo și de colo și ce ni se pare că este pe extreme să le adunăm și gata, lucrurile dispar! Așa cum penuria de gaze dispare la contact direct cu încălzirea globală, așa or să facă toate! Vedeți că autostrada asta a sensului vieții este la îndemâna noastră! Nu vă lăsați pe mâna altuia! Am să fiu foarte direct, nici tehnologia nu trebuie să fie luată, așa, numai pe o parte, că este numai bună, mai are și niște abateri! Dacă o să mergeți ani de zile numai după GPS, să știți că s-ar putea ca mintea dumneavoastră să își autoamputeze niște posibilități de orientare, să nu mai știți nici măcar unde este nordul! Bine, acum să spunem că dacă sunteți acasă, știți unde este Răsăritul, că este marea, dar dacă nu sunteți atenți, tehnologia vă poate aduce deservicii mai mari decât serviciile! Dar de ce să punem accent pe deservicii? Eu am spus asta pentru alde Gică Contra, să le dau și lor puțin apă la moară, că, deh, așa este frumos, sunt din toate categoriile care mă ascultă! Și atunci, putem să punem accent pe partea cealaltă, ce putem învăța de la tehnologie. Sigur că putem învăța de la tehnologie pentru că numai într-un bloc operator, un calculator poate să facă diferența între viață și moarte, pentru că sunt operațiuni care dacă sunt făcute mai repede și mai exact și mai direct, acelea pot face diferența între viață și moarte! Și atunci, de ce să văd partea cealaltă?! Trebuie să facem un mix, să mergem pe jumatea drumului, nici pe contrasens, dar nici cu puhoiul în partea cealaltă, ci pur și simplu să ne mulțumim cu toate!

Astăzi, în Ținutul Gherghesenilor nu s-au vindecat numai doi oameni, fiecare dintre noi s-a vindecat! Depinde acum de noi cum ne va găsi dimineața! Ne găsește convinși că avem ce ne trebuie? Sau ne găsește cu inventarele făcute, aoleu, dacă se scumpește benzina, ce ne facem? S-a terminat, înseamnă că legiunea este acolo! Legiunea unde este acum? E pe la A.N.R.E., e pe la fiecare stație de benzină, e prin port, e în fiecare întrerupător de lumină, în fiecare priză în care vrei să introduci o sursă de răcire, că nu vorbim acum de încălzire, acolo este un soldat din cei șase mii ai legiunii care este în noi, numai dacă îi deschidem ușa! Să știți că nu poate niciunul, unul singur nu poate să pătrundă în noi, dacă nu îi deschidem ușa! Și o să spuneți:

– Părinte, dumneata ai luat-o rara, cum să deschid ușa?!

Păi, da, deschizi ușa, deschizi ușa o dată cu televizorul, deschizi ușa o dată cu îndoiala, deschizi ușa o dată cu reflexul educațional care spune să facem socoteala să vedem dacă ne ajung banii pe luna viitoare și încet, încet, acestea sunt uși deschise și ne pomenim că nu mai suntem noi! Și cum ne pomenim că legiunea își face mendrele cu noi? Toată cărarea aceea, tot drumul acela era blocat de către cei doi demonizați care nu mai lăsau să treacă pe nimeni, pentru că ei erau posedați! Păi, hai să alegem atunci, pentru mâine dimineață, că acum, gata, în seara asta, toți suntem dezlegați! Nădăjduiesc că mă credeți pe cuvânt, nu am albit degeaba, vă rog frumos, mergeți pe mâna mea! Astăzi, toți suntem vindecați, gata, a venit Mântuitorul și ne-a vindecat pe toți! Depinde de fiecare în parte dacă vindecarea aceasta va fi pentru tot restul vieții sau numai pentru câteva ceasuri!

Vă urez să vă uitați în legiunea care trece pe lângă dumneavoastră și să știți că nu este de ales altă cale decât să nu deschidem ușa! Puhoiul va trece! Nu deschideți ușa! Acum, noi am mai învățat și de la ”Capra cu trei iezi” să nu deschidem ușa, dacă nu e mama, noi am învățat, dar vedeți, dacă nu ne-a făcut nimeni vreo adnotare că de fapt, toate poveștile sunt despre noi și toate Evangheliile sunt numai despre noi, riscăm să ne uităm așa, știți cum e la teatru, ce mă deranjează cel mai tare, vine omul îmbrăcat frumos, se așează în lojă și savurează actul artistic, savurează prestanța și prestația actorilor, măiestria regizorului, tot, și după care se termină, aplaudă și pleacă acasă cu capul în jos, tot fără să învețe nimic! De ce?! Pentru că a fost educat, s-a dus la teatru! Nu! Trebuie să fim mereu în entuziasmul de a constata frumusețea vieții!

Viața riscă să treacă pe lângă noi, dacă nu știm să ne oprim și să lăsăm și legiunea să plece pe lângă noi, nu vă opuneți! Legiunea aceea poate să treacă, gândurile, adică, emisiunile, imaginile, pot trece pe lângă noi, fără să ne afecteze, dacă nu deschidem ușa! Dacă nu deschidem ușa, gândurile merg mai departe. Până unde merg mai departe? Dar nu este treaba mea, e treaba lor. Până când? Până va veni vremea, că spune:

– Ai venit înainte de vreme să închizi ușile, păi, nu este corect! Nu s-a terminat mandatul!

Aș vrea ca duminica aceasta să fac ceva care să vă convingă că plecați acasă vindecați și că ține numai de voi să rămâneți vindecați!

Mulțumesc părintelui Marius Moșteanu pentru îngăduința de a-i publica aici cuvintele predicii la ”Vindecarea celor doi demonizați din Ținutul Gadarei” și pentru invitația de a ne transforma din spectatori în participanți la spectacolul vieții și al lumii în care trăim. Mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=WMVhIyQQxI4. Vă mulțumesc că ați avut răbdarea și curiozitatea de a parcurge aceste rânduri.