”Veniți să aprindem împreună o lumină!”

Ca să scrii mai cu poftă, câteodată iei o pauză de trăit, de ascultat sau de citit. Să spunem că am fost ocupată cu viața, ca o alternanță de muzică dată la maxim și de… carte de poezii pe care îți propui să o lași din mână după poezia pe care o citești acum și te (re)găsești aprinzând lumina, seara târziu, pentru a citi și ultimele versuri ale cărții.

Deocamdată vă asigur că nu am fost chiar într-atât de ocupată cu viața încât să uit că pe 22 august, de la ora 20.30, pe Plaja Zoom, doamna poveștilor noastre, ale constănțenilor și prin extensie ale tuturor, doamna profesor psiholog Ani Cășărică, va fi gazda și prezentatoarea unui eveniment minunat. O întâlnire a muzicii cu poezia și cu marea noastră dragă, Concertul ”Iubire și Lumină” m-a dus cu gândul la ordinea în care au fost așezate cele două cuvinte. O ordine desăvârșită, pentru că la început a fost Dumnezeu, Iubirea Absolută, iar El a creat Lumina!

Iată că, pentru a ne bucura de muzică și de poezie, vom ajunge la mare la ora 20.30, ca să o admirăm așa cum se cuvine și să îi ascultăm și muzica valurilor, după care se va manifesta și absența Luminii, pentru că invitații la această seară de poveste ne vor încânta cu creațiile lor și după ce întunericul se va așterne peste marea prinsă mereu în amintirea sufletului nostru. De fapt, nu cred că putea exista decor mai potrivit decât marea pentru ”o seară în care fiecare acord va deveni emoție, iar fiecare clipă, o amintire”, după cum a scris doamna Ani Cășărică în invitația adresată nouă, tuturor!

Sper că ați văzut din afișul concertului, cu numele invitaților, că aveți ocazia să deveniți parte a acestei frumoase seri de… aproape sfârșit de vară și a poveștii care stă să fie scrisă în sufletul fiecăruia, după cum s-a simțit. Intrarea la această bucurie estivală este liberă și tare frumos a mai scris doamna poveștilor constănțene: ”Veniți să aprindem împreună o lumină care va rămâne în sufletele noastre!”

Mărturisesc că în ultima vreme nu am simțit nevoia să scriu, dar am simțit, în schimb, sentimentul acela… vinovat al chiulului din copilărie, chiar dacă nu am chiulit niciodată de la orele de Limba și Literatura Română. Oricum, ocupată fiind cu viața, după cum vă spuneam la început, în ciuda acestei aglomerări de evenimente, am reușit să citesc, să revăd oameni dragi sau să cunosc alții noi, le-am ascultat poveștile și chiar mi-am propus să vă istorisesc în scris câteva dintre ele, când le va veni vremea. Tocmai unul dintre acești oameni mi-a redeschis pofta de scris și îi mulțumesc pentru asta. Domnul Mihai, fiul unui machedon căsătorit spre… disperarea generală cu o ardeleancă, depănându-și amintirile din copilăria celor 69 de ani, spunea cu regret că ar scrie o carte dar nu se pricepe.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu drăguțul că regretul mărturisit de acest fiu născut dintr-o iubire care a dăinuit până la moartea mamei sale și dincolo de ea, mi-a dat de veste că tăcerea mea ”mărturisită” în scris se apropie de sfârșit și că trebuie să dezgrop talantul scrisului pentru a vă dărui tuturor povești cât mai frumoase.

Îi mulțumesc doamnei Ani Cășărică pentru că descoperă atâția oameni de poveste și ni-i face cunoscuți tocmai pentru a ne minuna de fiecare dată de cât de frumoasă este cetatea noastră prin cetățenii săi. Vă mulțumesc tuturor celor care citiți aceste rânduri, constănțeni sau nu, pentru răbdarea cu care îmi așteptați poveștile și mi le citiți.