Gândiți-vă în seara asta, numai în seara asta, dacă aveți patru inși care, dacă v-ar vedea paralizat, și-ar pierde vremea să vă ducă într-o cetate unde au aflat ei că există un medic care să vă vindece! Nu vă înșelați! Știu că în prima etapă o să faceți o listă cu o sută! Da! Până diseară o să tăiați din lista asta de nu o să găsiți decât doi despre care vă spun că nici de aceia să nu fiți siguri! Acum, eu nu sunt un pesimist, doar mă știți foarte bine, dar știu ce înseamnă speța umană, exact când ai nevoie de cineva și poți să bagi mâna în foc că acela te ajută, are și el o problemă mult mai importantă față de ceea ce ai tu.

Astăzi, dacă v-ați uitat în calendare, cei care s-au pregătit să îl prăznuiască pe Sfântul Nectarie de la Eghina au mai aflat că Biserica ține ca în duminica a XXIV-a după Rusalii să ne aducă în față o realitate, de data aceasta, nu o pildă, nu o parabolă, nu un cuvânt de învățătură, ci pur și simplu, un fapt de viață! Din viața cui? Din viața noastră!

Cum poți să asculți până la capăt un copil? De exemplu, un copil are nevoie de ceva, o jucărie nouă! Știți de ce are nevoie un copil de o jucărie nouă? Nu neapărat că s-a plictisit de cea veche, dar vrea ceva nou, că așa e mintea copilului. Și atunci, veniți cu soluția:

– Uite, Bubu, nu vrei să facem noi o jucărie nouă?

Ați încercat să faceți lucrul acesta? Copiii din ziua de astăzi, nepoții noștri, nu mai știu să facă un avion de hârtie, nu mai știu să facă o broscuță care sare! Știți ce bucurie îi faceți unui copil cu niște lucruri pe care le aduceți din propria dumneavoastră copilărie?! Și nici nu o să vă mai ceară lucruri noi și o să vă rămână bani de factură!

Toată săptămâna m-am străduit să pregătesc un cuvânt pentru duminica de astăzi, Vindecarea a doi orbi și un mut în Capernaum, în afară de faptul că de vreo 30 de ani cu asta mă ocup! Am cercetat tot ceea ce înseamnă duminica de astăzi, am luat-o de la picturile murale până la icoane, icoane ale duminicilor de după Pogorârea Duhului Sfânt și am văzut de fiecare dată că această duminică arată numai două personaje care s-au vindecat, cei doi orbi, Mântuitorul atingându-i pe ochi și mă întrebam unde este mutul! Unde-i mutul?! Unde-i mutul?! Dar astăzi, înainte de a ieși cu Cinstitele Daruri, am aflat că mutul eram noi! Adică, ni s-a luat sonorul, ceea ce înseamnă că trebuie neapărat să înțelegem o dată pentru totdeauna că vindecarea nu are nicio legătură nici cu starea de confort, nici cu ceea ce înseamnă lucruri pe care le-am tot dobândit!