Am văzut o fotografie, odată, cu un copil atât de sumar îmbrăcat, o să spuneți că dacă era vară, era ceva normal, dar nu, acesta era zdrențăros, era și murdar pe față, nespălat, îi lipseau toate, vă imaginați, dar avea un zâmbet absolut cuceritor! Ce bogăție mai mare poate să afișeze cineva sau să aibă cineva de afișat?!

M-am uitat așa, pe fugă, pentru că sunt multe lucruri pe care le vezi deodată și văzusem câteva sute de vizionări chiar în momentul acesta (n.a. la urmărirea în direct, online, a predicii ”Înmulțirea pâinilor”, ținută de părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța). Am aflat de la cineva că era ora 2.38 în Canada și eu slujeam acolo! Vă imaginați ce înseamnă să nu ai limite, să nu ai frontiere?! Vă imaginați că eu cu mintea oricum eram acolo dar mi s-a și confirmat, mi s-a confirmat că am putut să mă împrăștii! Mi s-a confirmat că din mâinile mele, Hristos s-a împrăștiat în Cuvântul Său în unghere pe care piciorul meu nu le-a parcurs până acum! Poate cu ajutorul lui Dumnezeu o să ajung și pe acolo, dar asta înseamnă cum să faci să fii după ce nu mai ești! Cum să faci în primul rând să fii atunci când ești! Trebuie să fii împrăștiat, să fii destins și să ai convingerea că nu ai limite!

Căutându-mă pe mine,

Te-am găsit pe tine,