Să fim partea activă a minunii!

Știți vorba aceea a românului glumeț, ”unde dai și unde scurte”, astăzi, din Matematica divină a înmulțirii pe care ne-a predat-o cu atâta drag părintele Marius în cuvântarea sa din Duminica a opta după Rusalii (Înmulțirea pâinilor), eu am înțeles în sfârșit de unde vine preferința omului pentru înmulțire! Știți că din Evanghelie rezultă că nu se înmulțesc doar pâinile, ci și talanții, simțurile, timpul, dar și credința și recunoștința! Cum îmi place mie să spun adaptând o vorbă americană care sigur sună mai bine decât cea românească având aceeași concluzie, când Dumnezeu îți dă lămâi, să nu strâmbi din nas, ci să faci limonadă dar și o plăcintă cu lămâie! Vedeți, cred, de ce prefer vorba americană celei de pe meleagurile noastre cu biciul care trebuie să mai și pocnească!

Matematica divină are și adunare și scădere, doar că nu sună prea bine pentru urechile noastre și nici pentru calculele pe care le tot facem de când pășim la școală și până ce aplicăm ce rămâne după ce uităm ce am învățat, cum spune părintele, știți cred la ce mă refer, ”Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are”! Sigur, tot despre recunoștința pentru ce avem este vorba, dar parcă adunarea și mai ales scăderea nu sună pe gustul nostru decât atunci când înmulțirea este cu zero, acolo preferăm adunarea căci tot ne alegem cu ceva!  

Acum, după ce m-am împrăștiat vorbindu-vă despre constatările mele în speranța că v-am stârnit interesul pentru a citi povestea pe care ne-a spus-o părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, mă adun cât să vă mai dau un singur element de culoare! În timpul predicii sale, am privit în jur cum se așezau în genunchi mai multe doamne din diferite generații, dornice să asculte cuvântul părintelui și gândul m-a purtat la Marta și Maria, cum se așeza aceasta din urmă la picioarele Mântuitorului, ascultându-I cuvintele! Acum chiar că am terminat cu ale mele și vă invit să vă bucurați de cele ce le veți citi în continuare, pentru că, astăzi, la mărturisirea cuiva că nu apucase să citească ceva anume, scris de mine, i-am răspuns că bucuria mea este că reușisem eu să scriu cele ce încă nu fuseseră citite.

”Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”

În plină vară, Sfinții Părinți au rânduit a ne delecta cu tot ceea ce este chintesența verii, adică a înmulți, a dărui și a nu-i lăsa să plece pe cei care sunt aici, la malul mării, în ce ne privește pe noi! Este o zi care în calendare este numită Duminica a opta după Rusalii, așa este și după numărătoare, dar în paranteză stă scris ”Înmulțirea pâinilor”.

În puține cuvinte, Sfântul Evanghelist Matei ne spune că Mântuitorul, stând pe lângă Lacul Ghenizaretului, văzând atâta mulțime de oameni adunată, I s-a făcut milă de ea și a început să vindece și să tămăduiască orice boală în popor. Numai că s-a făcut seară și apostolii și-au dat seama că această mulțime adunată în jurul Mântuitorului trebuie lăsată să își caute de mâncare, pentru că era clar că nu aveau de unde să le dea ei, doar că nu era un loc atât de aproape de un… vad comercial sau de vreun han. Pur și simplu erau lângă țărmul Lacului Ghenizaret, așa că L-au rugat pe Mântuitorul, spunând:

– Slobozește mulțimile, căci ziua s-a plecat și trebuie să meargă să își caute de mâncare.

Și Mântuitorul s-a întors și foarte blând le-a spus:

– Nu e nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!

Și atunci, apostolii au constatat că într-o mulțime de cinci mii de bărbați în afară de femei și de copii, era un copilaș care avea cinci pâini, iar altul avea doi pești și I-au spus Mântuitorului că asta este tot. Mântuitorul a spus:

– Aduceți aici, la Mine!

Și a împărțit mulțimea în câte o sută, în câte cincizeci și, ridicându-Și ochii spre Cer, a ridicat pâinile și peștii, apoi le-a dat ucenicilor, iar aceștia le-au împărțit mulțimilor și acestea s-au săturat! De unde știu că s-au săturat?! Pentru că s-au adunat douăsprezece coșuri de fărâmituri! Și, după ce s-au săturat, Mântuitorul le-a cerut ucenicilor să slobozească ei mulțimile, pentru ca El să treacă pe partea cealaltă a lacului, iar ei să ia corabia să treacă Lacul Ghenizaretului, ca să ajungă la El. Este o Evanghelie foarte tulburătoare, pentru că din punctul de vedere al… logisticii, nu ai cum să saturi cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești.

Mi-am adus aminte că m-am văitat multă vreme că nu am înțeles Matematica sau că sunt nedreptățit, bine asta credeam copil fiind sau mai apoi, adult fiind, credeam că nu am avut un profesor de Matematică după care să pășesc și eu în această știință! Ei bine, vă mărturisesc că acum mi-am dat seama că, într-adevăr, a venit vremea să înțelegem că Matematica este dincolo de catedră, dincolo de tabla de scris sau, mai nou, de tableta de acum. Matematica este dincolo de programe și este o lecție de viață! Și astăzi ce am învățat? Înmulțirea! După definiție, înmulțirea folosește trei termeni: termenul unu, termenul doi și rezultatul. Pe vremea noastră, a trebuit să fac niște săpături ca să văd cum stau lucrurile cu aceste situații, dar era deînmulțitul, înmulțitorul și produsul sau suma. Dar mai era un aspect în toată povestea aceasta a înmulțirii, anume că poți să înmulțești termenul unu cu termenul doi, deînmulțitul cu înmulțitorul sau invers, înmulțitorul cu deînmulțitul, că rezultatul este același și acest aspect se numește comutativitate. Punct! Și am plecat în viață și nu am făcut nimic!

Acum, stând în fața Sfintei Mese, m-am gândit că adevărata Matematică s-a desfășurat în cei, iată, mai bine de 60 de ani din viața mea și trebuie să vă spun că astăzi am învățat un lucru excepțional, anume că nu vom ști niciodată ce a înmulțit Mântuitorul sau ce a împărțit, mai bine zis, dacă a împărțit cinci pâini la cinci mii de oameni sau dacă a înmulțit cinci pâini ca să ajungă la cinci mii de oameni! Am început cuvântarea mea cu eforisul Sfintei Liturghii, ”Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”, pentru un singur lucru, acela că trebuie să avem conștiința că, de fapt, Mântuitorul astăzi a înmulțit cinci pâini, adică nu rezultatul înmulțirii, ci luăm ca termen de bază faptul că erau cinci pâini la atâția oameni. Vă închipuiți că dacă acum am face un inventar la toate hypermarket-urile, niciunul nu ar fi în stare să ne spună câte pâini sunt, pentru că așa funcționează societatea noastră, din păcate, pentru că unul se ascunde, altul crede că deja grâul s-a recoltat și se schimbă prețul, unul mai trage de timp, altul face altceva!

Important este că astăzi m-am gândit să vă spun despre această înmulțire, ”Înmulțirea pâinilor”, despre care îmi permit să vă spun că nu am să știu niciodată dacă este vorba de înmulțirea ca să ajungă sau de înmulțirea datorată faptului că mulțimile acelea au recunoscut că aveau cinci pâini. Primul aspect la care m-am gândit este faptul că dacă vrem să facem ceva, așa cum am învățat la Matematică, la Aritmetică, chiar, înmulțirea mai are un capitol: înmulțirea cu zero, care are un rezultat unic, zero, adică zgârcenia înmulțită va fi tot zgârcenie! Și înmulțirea cu unu dă același rezultat, dar măcar nu e zero!

Așadar, dacă suntem aici o comunitate, trebuie să vedem în primul rând ce avem! Ce a înmulțit Mântuitorul? Ce a găsit la fața locului, materialul clientului! Dacă aveau o pâine, înmulțea o pâine, dar au fost cinci pâini! De ce au fost cinci pâini?! Simbolistic vorbind, cifra cinci se regăsește și în numărul mulțimilor, dar mai frumos este faptul că acele cinci pâini au apărut într-o situație în care nimeni nu credea că se vor sătura atâția! Îmi permit să vă spun că nu erau pâinile unui singur om, erau în traista unui copilaș dar poate că erau pâinile a cinci familii! Vă invit la un exercițiu de imaginație! V-aș ruga să vă imaginați că într-o mulțime așa de mare, se lansează zvonul că nu avem unde să mergem să mâncăm, dar dumneavoastră ați avea cele cinci pâini. Puneți mâna pe conștiință și răspundeți:

– Le-ați împărți cu alții?

Bineînțeles că rațiunea ar veni imediat și ar spune:

– Hei, două paie la trei măgari?!

Rațiunea ne-ar distrage din tot felul de calcule și ne-ar introduce într-o zonă în care nu am ști că de fapt, înmulțirea fiind comutativă nu se face cu ceea ce am eu, înmulțit cu ceea ce dă Dumnezeu. Nu așa se face, pentru că oricum ceea ce am eu este tot de la Dumnezeu! Asta nu înseamnă că tot ce a săturat mulțimile era de la Dumnezeu?! Ș noi ne putem sătura, numai că, vorba Maicii Tereza, ”e foamete pe pământ pentru că nu putem să săturăm bogații lumii, nu săracii! Săracii îi săturăm repede, pe bogați nu-i putem sătura”, bogații aceia care țin cinci pâini și nu le lasă să se înmulțească!

Dacă am fi puțin mai atenți, ne-am da seama că această calitate de comutativitate ne duce de la un termen la altul, astfel încât să înțelegem că darul lui Dumnezeu este cel care se înmulțește astăzi! Și cum adică să se fi săturat?! Să nu credeți că pâinea aceea era cum este acum cozonacul la Metro, de un metru lungime! Nu vă imaginați că era o ditamai chifla, cât o jumătate de corabie! Nu! Erau cinci pâini, dar nu se terminau! Cum nu s-a terminat, în Sarepta Sidonului, untdelemnul și făina! Dar de ce?! Pentru că în mulțime s-a găsit așa ceva!

Atunci când Avraam a plecat către Sodoma și Gomora, când a aflat că cetățile vor fi arse, a intrat în… negociere cu Dumnezeu și a spus:

– Doamne, dacă vei găsi acolo cincizeci de drepți, vei mai oropsi cetatea?

– Nu. Pentru cincizeci, nu!

Și atunci, s-a riscat Avram:

– Dar pentru patruzeci?

– Nici pentru patruzeci.

– Dar pentru zece?

– Nici pentru zece.

– Dar dacă o fi numai unu?

Avram îl știa pe nepotul lui, Lot și Dumnezeu i-a spus:

– Atunci, pe acesta îl las să plece!

Dumnezeu a găsit o soluție, nu a putut să spună că pentru unu nu mai arde cetățile, nu era suficient. Înmulțirea cu unu dă ceea ce avem! Unu ori unu, unu, de acolo a fost inspirat! Dacă erau zece drepți în Sodoma, cu siguranță că și acum ar fi existat așezarea care de altminteri era cu totul și cu totul respectabilă, dar nu au fost zece! Dacă era o singură pâine, cu siguranță că Mântuitorul înmulțea acea pâine. A fost însă, în cetate, unul singur și pe acela l-a lăsat Dumnezeu să nu piară, ci să poată să plece cu familia lui din cetate, înainte ca aceasta să ardă! V-am făcut conexiunea aceasta pentru că înmulțirea nu ține numai de Dumnezeu! Știu că sună puțin ciudat dar înmulțirea ține și de termenul principal, deînmulțitul, ce avem noi de înmulțit! Avem o virtute care spunem noi că nu ne va ajuta să ajungem până într-un anumit loc. Este fals, pentru că astăzi învățăm că orice virtute, oricât de mică este, înmulțită de Dumnezeu, poate să ajungă departe, să te facă să ajungi până acolo unde trebuie!

Ne văităm cu toții de timp. V-am mai provocat și altă dată, cum câștigăm timpul?! O parte dintre dumneavoastră m-ați mai auzit spunând despre mesajele acelea scrise cu două litere, ”vb”, ”sc”, ”fb”. Mi-am întrebat studenții ce fac cu timpul care le-a rămas după ce au prescurtat scrierea mesajului, pentru că le-au rămas câteva secunde la fiecare propoziție, dar nu au știut să îmi răspundă! Să știți că netimpul acela este timpul nostru, despre care nu trebuie să ne mai văităm că nu ne ajunge, pentru că el se adună! Timpul acesta este spațiul dintre două bătăi de inimă, timpul acesta este spațiul dintre două respirații. Pe partea cealaltă, însă, timpul acesta este reprezentativ pentru cinci pâini și doi pești! În mulțime erau cinci pâini și doi pești, dar dacă nu vine cineva să dea sens acestor pâini și pești, nu se vor mulțumi atâtea mulțimi de oameni! Așadar nu trebuie să ascundem sub obroc virtutea noastră, timpul nostru din netimpul nostru, dacă îl ținem ascuns, cu siguranță că acest timp va deveni un netimp și pentru alții. Nu este vorba despre somn sau despre nesomn, nu e vorba de hrană sau de abstinență! Putem să spunem:

– A, bine, dar dacă tot i-a vindecat Mântuitorul, nu puteau să țină și ei niște Post negru?

Păi, despre asta este vorba?! Da, puteau, dar noi ce mai învățam astăzi? Toate își au rostul, se ține și Post negru, dar cu timpul și cu energia și cu materialul pe care le economisim ce facem?! Aici este întrebarea! Urmează un Post, că de aceea este ”Înmulțirea pâinilor”, gândiți-vă ce faceți cu diferența care v-a rămas! Ce diferență v-a rămas?! O diferență de timp știți care este? Aceea că în timpul Postului, Sfinții Părinți ne sfătuiesc să dormim mai puțin, nu cu mult, să spunem cu un sfert de oră, ca să nu vă sperii! Acesta este Postul! Să nu credeți acum că Postul înseamnă numai a citi pe etichete dacă un anumit produs conține… urme fine de coji de ouă! Nu ăsta e Postul! Postul înseamnă să faci ceva, să te storci puțin, să scoți altceva! Într-o zi să faci altceva decât ai făcut în luna iulie, pentru că este august la început și trebuie să faci altceva! Să te trezești cu un sfert de oră mai devreme, poate și să te duci la somn cu un sfert de oră mai devreme, dar fără să butonezi telefonul și să citești presa, ci făcând efectiv ceva! Stând cu un nepot mai mult decât te-au rugat copiii tăi să îl ai în grijă, acesta este Postul! Acestea sunt cele cinci pâini și cei doi pești pe care Mântuitorul le-a găsit în mulțime! În Constanța, noi suntem mai mult de cinci mii de bărbați în afară de femei și de copii. Aici, la noi, există cu siguranță măcar cinci pâini care, dacă suntem dispuși să le punem la dispoziție, se vor înmulți! Dacă nu, nu! Și atât! Înmulțirea cu zero! Zero înmulțit cu infinit, tot zero dă!

Acum revenim la corabia de lângă Lacul Ghenizaretului. Mântuitorul i-a rugat pe ucenici să meargă la țărm, a vorbit din corabie și ne învață și pe noi un lucru foarte interesant. Când ți se face foame cu adevărat și poți să fii participantul unei minuni, adică partea activă a minunii?! După ce ai ascultat cu plăcere și eventual ți-ai luat și notițe, ai învățat ceva, nu ai plecat înainte de a suna clopoțelul, că e posibil ca cineva, dacă și-a văzut ruda vindecată sau copilul, cu siguranță poate să o ia rara și să plece! Acela nu a mai mâncat din pâinea înmulțită, să știți! Câți dintre noi nu obținem vindecare, dar din păcate, spunem că ne-a greșit diagnosticul?! Nu este așa, înseamnă că ai plecat mai devreme și în loc să te vindeci de tot, te-ai vindecat numai trupește și nu ai făcut nimic, pentru că o lecție pe care nu o învățăm și nu o depășim este o lecție care se repetă! Și o repeți. Cum spuneau Sfinții Părinți dar în vremurile celelalte se spunea că Lenin ar fi spus, doar că Lenin cita și el din gânditorii secolului al IV-lea: ”Învățați, învățați, învățați”! Știți de ce? Sunt două sesiuni, învățați, învățați, după care mai este și sesiunea din toamnă, de restanță, deci trebuie să învățăm de trei ori!

Noi ce am învățat astăzi? Am învățat în primul rând că nu vom ști niciodată ce s-a înmulțit acolo, dacă nu cumva s-a înmulțit dărnicia copilului acela care a venit cu cinci pâini și doi pești și le-a așezat la picioarele ucenicilor, dacă nu cumva înmulțirea a fost tocmai faptul că existau acele pâini și Dumnezeu ne spune că este un egal între deînmulțit și înmulțitor. În ce sens? Dacă suntem conștienți că tot ceea ce avem deja este ceea ce Dumnezeu poate oricând să înmulțească, deja am scăpat! Ce efort am făcut ca să avem și de ce să avem mai mult decât celălalt? Pentru că Dumnezeu a înmulțit ceea ce aveau ceilalți, nu a venit din altă parte!

Așadar, fiți puțin atenți! Decât să ne umplem cămara, să fim conștienți că avem o pâine, nici nu mai spun de cinci, pentru că acea pâine este egală cu posibilitatea de a sătura un oraș întreg cu ea! Noi însă am fost educați greșit, să ne umplem cămara în toamnă, ca să ne ajungă până la primăvara cealaltă! Dumnezeu mai dăduse o lecție, iudeilor, în cei 40 de ani de trecere a pustiului Sinai până în Țara Sfântă, când le-a dat mană și prepelițe și le-a spus să își adune fiecare pentru ziua aceea. De dimineață se aduna mană pentru o zi. Prima parte a acestei istorii este că de fiecare dată, oamenii adunau cât să aibă pentru tot drumul și li se strica a doua zi și trebuia să arunce tot. Vi se pare ceva cunoscut cu aruncatul ăsta? O să spuneți că da, m-am băgat și în ecologie, dar asta este, adunarea celor douăsprezece coșuri de fărâmituri, acolo ne duce! Dar noi revenim la ale noastre! Nu trebuie să acumulăm, aici este marea problemă! Nu noi facem exercițiul acesta al înmulțirii, ci Dumnezeu! Când? Când e nevoie! Când e nevoie? Când nu e! Când nu mai e! Dar noi, în loc să fim atenți să ne acumulăm cât ne trebuie, puținul acela, ne ancorăm în tot felul de calcule, dacă ne ajunge să ne hrănim și nepoții sau strănepoții și atunci, gata, s-a terminat! L-am înlocuit pe Dumnezeu, ceea ce se numește substituire de persoană! L-am dat la o parte:

– Lasă, Doamne, că-i înmulțesc eu! Eu trebuie să am și pentru nepoți, eu trebuie să am și pentru strănepoți!

Și s-a terminat, pentru că Dumnezeu se dă la o parte, să știți! Dumnezeu este cel mai cuminte dintre toți partenerii pe care îi avem noi! Când află că știm noi mai bine, se dă la o parte, nicio problemă:

– Înmulțește tu, atunci! Ia și muncește aiurea!

De ce muncești aiurea?! Pentru că de la Moise încoace, de când au adunat mai multă mană decât era cazul, până în zilele noastre, se întâmplă același lucru! Nu pot să nu vă aduc aminte ca atunci când intrați într-un hypermarket, măcar o dată pe sezon să faceți experimentul de a lua un coș, nu un căruț și așa veți constata PR-ul firmelor! Căruciorul nu te trage de mânecă atunci când devine prea greu, are patru roți, este uns din vreme în vreme ca să nu scârțâie și să știi că este plin și că este foarte greu și te duci cu el nu până la casă, până la mașină! Pac, ai deschis portbagajul și ai descărcat cumpărăturile! Ca să ce?! Ca în trei zile, exact ca mana care s-a stricat, să aruncăm și noi la gunoi cele alterate din ce-am cumpărat în plus! Măcar în timpul celor două săptămâni de Post, faceți acest experiment, nu luați căruț, luați coș și veți constata niște lucruri extraordinare! Să vedeți atunci cum drămuiți dacă să luați două sticle de ulei sau numai una! Dacă ești cu căruciorul, iei două baxuri, pac, pac și s-a terminat! Ca să ce?! Să te uiți la iarnă dacă mai e în termen de garanție sau nu! Iau un kilogram de cartofi sau două? A, două plase, pac, pac! Ai uitat că temperatura nu este chiar potrivită pentru depozitare, iar dacă îi bagi în frigider, a doua zi trebuie să îi arunci direct!

Toate acestea sunt dovada faptului că am învățat lecția de astăzi, lecția înmulțirii! Păi, să știți ceva! Și paguba poate fi înmulțită, dacă nu suntem atenți, că v-am întors pe toate părțile și trebuie să vă explic și despre pagubă, că și înmulțirea unui număr negativ dă același număr de atâtea ori mai mare dar tot negativ! Hei! Vedeți de ce mă minunez eu acum că puteam să învăț Matematica așa cum trebuie?! Asta o să predau și nepoților mei, ca să știe că nu se învață nimic în plus, ci totul are un rost, Matematica are un rost! Mie mi-au trebuit 61 de ani și jumate ca să aflu câte ceva despre Matematică, despre Fizică, Chimie și așa mai departe! Dacă la Chimie, tot Tabelul lui Mendeleev ar avea niște trimiteri la bază și să spună Potasiu – Cardio, Clor și Natriu – Alimentație și te-ar trimite la ceva, ar învăța și copiii noștri Chimie cu adevărat interesați, co-interesați! Asta înseamnă să înmulțești! Ca profesor, înmulțești din programa aia pe care o ai și de care te vaiți la un moment dat, o înmulțești dar nu ca să o bagi în niște geamantane și să se strice a doua zi sau… al treilea modul! Nu! O înmulțești astfel încât atunci când ai frânt din Tabelul lui Mendeleev, să înțeleagă copilul că este despre el, nu este despre o notă pe care să o ia în detrimentul altui coleg, căruia îi ia premiul și se va încununa la sfârșit de an. Nu!

Toate sunt frumoase, dacă știm să le înmulțim! Vă spun, de acum înainte, când veți vedea cinci pâini una lângă alta, trebuie să vă rămână această idee că putem să săturăm cinci mii de oameni cu aceste cinci pâini! Cu siguranță că atunci nu o să mai cumpăr niciodată cinci pâini, deodată! Iar dacă avem de săturat atâția oameni, să nu ne speriem că nu avem cu ce! Putem să adunăm pe lângă noi oameni pe care să îi ținem până în seară, dacă avem ce să le spunem frumos și să îi învățăm niște rețete frumoase, dar în seară trebuie ca tot ceea ce am învățat să și funcționeze și din mulțime, cu siguranță că va veni cineva și o să spună:

– Știți, eu am o brutărie, mă duc să aduc niște pateuri de acolo!

Asta înseamnă înmulțirea, să nu credeți că toți o să așteptăm neapărat să vină Mântuitorul și să ne rupă pâinea și noi să o luăm și să o dăm mai departe! Nu! Roadele sincerității unui discurs tocmai în asta constau, în a scoate din celălalt ce are el mai bun! De exemplu, spunea cineva, foarte interesant, că luase o lecție de Psihologie, la un cabinet foarte, foarte scump, unde era o sută de dolari, ora care, după cum bine știți, este cincizeci de minute! Prima lecție pe care i-a predat-o năzdrăvanul ăsta de psiholog și psihoterapeut, o lecție în care a fost foarte, foarte convingător, a fost aceea că niciun om nu este dator nimănui! Spunea cel care urmărise lecția că de două ceasuri se chinuia bietul psiholog să îl convingă că îi este dator o sută de dolari pe oră! În spatele oricărui discurs trebuie să stea altceva, să stea înmulțirea, dacă ești în stare să zâmbești în fața celor care ascultă discursul tău, trebuie ca ceilalți să îți înmulțească această satisfacție! E adevărat că mai ușor se înmulțește căscatul, dacă mă apuc să casc, toată lumea începe să caște dar și asta este o dovadă a faptului că totul se înmulțește!

Aș vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să țină, măcar până în seară, cu alte cuvinte și cu alte idei, bineînțeles, această cuvântare și va constata că nu o să i se facă foame până în seară, iar când i se va face foame, va veni cineva care să îl invite într-un loc în care să îl facă gazdă, nu oaspete! Tot el trebuie să dea, dar atunci va putea să dea! În această vară suntem chemați să înmulțim. Ce? Să înmulțim locul nostru de parcare, parcând noi mai încolo, dacă suntem mai pricopsiți și stăm la malul mării, parcăm noi mai încolo! E o înmulțire a locului de parcare, las pe cineva care vine din Maramureș să își parcheze și el mașinuța acolo, nicio problemă! Avem la îndemână cele cinci pâini și cei doi pești, sunt toate gândurile noastre, toate sinceritățile noastre! Faptul că ne pasă este una dintre cele cinci pâini care se poate înmulți întru sănătatea cuiva, întru ameliorarea unei dureri și așa mai departe! Avem cinci pâini dar în față sunt cinci mii de oameni față de care nu trebuie să ne îngrijim noi cu ce îi vom hrăni pentru că avem cu ce numai dacă suntem dispuși să o facem!

După cum bine știți, ne apropiem de Postul Adormirii Maicii Domnului, un Post care anul acesta fură startul cu o zi, pentru că este o dată fixă, pe 31 iulie este lăsatul secului, dar dacă pică într-o miercuri sau vineri, trebuie să începem Postul cu ziua respectivă, așa că joi trebuie să lăsați sec. Vedeți pe unde mai aveți pe lângă pâine și pești, ca să intrați în Post așa cum se cuvine. Este un Post extraordinar de frumos, în care puteți să trăiți o bucurie extraordinară, aceea de a vă aștepta oaspeții, când vin de la plajă, cu un grătar încins! Bine, acum oamenii mă cunosc, dar vă imaginați cu câtă curiozitate mai constată câte unii că în curtea popii e un grătar încins! Vai de mine! Ce o pune pe el?! Ardei capia, vinete și toate cele care pot fi consumate în Post. Părintele Teofil Părăianu spunea un lucru foarte frumos. L-a întrebat cineva dacă grătarul este de Post și i-a răspuns:

– Bineînțeles că este de Post, doar e din fier! Depinde ce pui tu pe el ca să fie de Post!

Așadar, a așeza cinci ardei capia pe un grătar încins, vă spun că poate să fie prilej de a da la o parte orice cărnuri, pentru că cel care a venit în vizită, cu siguranță că neîncepând Postul atunci când trebuie, este deja intoxicat de tot felul de cărnuri și de mâncăruri grele. Încercați varianta aceasta, este superbă, în primul rând pentru că este șocul acela emoțional, vine omul și spune:

– O, fum! Este fum în curtea popii! Ha, ha!

Dar când ajunge acolo, dă de vinete și de ardei copți și spune:

– Mai bine, că restul cărnurilor la grătar le găsim oriunde, pe astea de Post nu le găsim așa ușor!

Aș vrea ca Postul acesta să fie unul în care să înmulțiți și altceva, îngăduința, este cel mai important lucru! Când am înmulțit îngăduința, înseamnă că am săturat nu numai cinci mii, ci am săturat 600.000 de constănțeni, să știți! Când suntem îngăduitori, când avem conștiința că punem la dispoziția celorlalți ceva frumos, cu siguranță că va fi bine! Un Post ușor vă doresc! În seara asta, însă, începem la Catedrală, de la ora 18.00, pelerinajul în vederea prăznuirii Sfântului Pantelimon. Este deja o procesiune care va începe de la ora 18.00 și mâine va fi Sfânta Liturghie cu moaștele Sfântului Pantelimon, un sfânt vindecător, un sfânt care ne ajută să înțelegem că vindecarea și tămăduirea sunt lucruri puțin diferite, pentru că dacă vrem să ne și tămăduim, înseamnă că trebuie să participe și sufletul la toată povestea asta și nu numai atingerea sau nu numai miruirea cu untdelemn sfințit va aduce vindecare, ci tămăduirea vă aduce și Taina Spovedaniei, vă aduce liniștirea în cadrul unor discuții, în cadrul unor puneri la dispoziție a vieții atât de frumos încât să ai conștiința că viața ta poate să devină una din cele cinci pâini și cei doi pești înmulțiți astăzi!

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru cuvântarea de astăzi care ne arată că fiecare în parte suntem valoroși prin acea pâine pe care suntem dispuși să o înmulțim sau să o împărțim cu ceilalți, cu voia și cu ajutorul lui Dumnezeu, Care ne vrea activi, dar nu pentru a ne risipi, ci pentru a trăi fiecare zi în parte atât de frumos încât să le facem poftă și celorlalți, chiar și atunci când fumul de pe grătarul nostru este unul de Post! Mai ales atunci! Îi mulțumesc părintelui Marius pentru îngăduința de a-i reda cuvântarea aici, spre bucuria mea, în primul rând, dar și spre bucuria celor care chiar și când nu o citesc imediat, știu că o găsesc aici, atunci când timpul sau netimpul le va permite să o acceseze așa cum simt ei!

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acești talanți pe care mă străduiesc să îi înmulțesc, citind, ascultând, povestind, scriind, împărtășind din bucuriile mele celor care știut sau neștiut, văzut sau nevăzut, se bucură de ele și le înmulțesc spre bucuria altora și altora și altora!

Vă mulțumesc celor care îmi sunteți bucurie (ne)bănuită, citindu-mi poveștile.

Îi mulțumesc Nadjei Iancu pentru înregistrarea predicii de astăzi, care mi-a permis să scriu această poveste și să o fac mai frumoasă prin cele câteva capturi de ecran cu care am ilustrat cuvântul părintelui Marius. Înregistrarea o puteți urmări pe adresa: https://www.facebook.com/nadja.iancu/videos/1560032482159906.