Poveste pescărească… din marea noastră sau a lor?!

Mare amatoare de pește proaspăt sau la conservă, sunt mereu în căutare de ceva nou și interesant. Așa se face că în discuțiile mele cu o prietenă i-am povestit despre o gamă de conserve de pește descoperite de mine la Auchan, cu un ambalaj simplu dar care mi-a atras imediat atenția pentru că era… ”Din marea noastră”! Departe de mine gândul de a face reclamă Auchan-ului sau firmei producătoare a respectivelor conserve, chiar dacă acestea m-au surprins foarte plăcut și o să vedeți de ce nu este reclamă, ci doar o poveste cu… gust dulce amărui.

În primul rând, oferta m-a făcut să îmi scot ochelarii și să citesc până la capăt ingredientele, datorită soiului de pește! După ani de zile în care am tot testat ton, somon, hering, macrou, șprot, sardină și păstrăv în diverse uleiuri, sosuri și forme, acum vorbim despre stavrid, pălămidă, lufar, hamsie, păstrăv somonat, barbun, toate speciile pescuite din Marea Neagră! Nu doar asta m-a făcut să zăbovesc asupra respectivei oferte, ci și modul de conservare, foarte simplu, foarte… ca la mama acasă! Cu alte cuvinte, ulei extravirgin de măsline, sare și, în funcție de rețetă, măsline sau capere sau diverse legume alese cu grijă pentru a obține o anumită savoare. Apropo de uleiul de măsline, acesta chiar își face simțită din plin savoarea, spre deosebire de cel de prin conservele de ton!

Înțelegeți, deci, că am riscat și am câștigat! Spun asta pentru că o conservă cu lufar în ulei de măsline și capere a costat circa 25 de lei. Odată deschisă pofta de noi experiențe… piscicole, am îndrăznit și cu stavridele, conservat tot în ulei de măsline dar de data asta cu măsline. Acesta a dat clasă primei mele experiențe cu lufarul, așa că zilele trecute am refăcut drumul la Auchan și… nu am mai găsit decât salată de hamsie cu morcovi și alte legume, căreia i-am zis pas! Mărturisesc că îmi propusesem să testez și barbunul și pălămida, aceasta din urmă la 33 de lei, dar n-a fost să fie! Cel puțin deocamdată sau măcar așa îmi place să sper!

Gustul acestei experiențe i l-am împărtășit prietenei mele și, pentru a-i face căutarea mai ușoară, am găsit pe internet oferta de conserve de la producător și i-am trimis o poză cu una din conserve. Așa se face că mi-a venit ideea năstrușnică de a afla mai multe despre oamenii din spatele acestor conserve incredibil de curate și de bine preparate cu pește din marea noastră! Deja visam că o să vi-i prezint și vouă dar… aici a intervenit elementul surpriză! Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că firma este una bulgărească, drept pentru care mă mai gândesc dacă și când îi voi cunoaște pe respectivii, dar povestea de pe site-ul lor de prezentare și rețetele propuse acolo mi s-au părut de ajuns.

Și acum să vă spun despre gustul dulce amărui și despre motivul pentru care nu fac reclamă, ci doar spun o poveste cu o mică speranță ascunsă între rândurile de final! Marea o avem și noi, ba am avut și o fabrică de conserve fix de pește la Constanța, pe vremea comuniștilor, avem și acum astfel de fabrici la nivel național dar ideea de rețete curate cu pește din Marea Neagră este… de import! Știu, sunt recunoscătoare că am îndrăznit și mi-am și permis să cumpăr cele două conserve și să merg mai departe cu curiozitatea încât să scriu și această poveste! Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest talant al meu de a citi (chiar și ingredientele produselor alimentare sau nu), de a povesti și de a scrie, dar am și un mic interes în asta! Poate s-or găsi și pe malul nostru de mare câțiva… chefi și pescari să ne delecteze cu delicatese asemenea celor bulgărești. Cine știe, poate s-ar găsi tot timpul pe rafturile magazinelor și poate și prețurile ar fi ceva mai reduse, deși pentru experiența de a savura ceva de calitate, merită să mai intri, măcar ocazional, în gura lăcomiei!

Uite cum dintr-o simplă discuție cu o prietenă a ieșit această poveste! Îi mulțumesc pentru că a vrut să afle mai multe despre experiența mea culinară și așa am mers mai departe cu căutarea informațiilor despre conservele ”Din marea noastră”, a tuturor! Vă mulțumesc că ați avut curiozitatea și răbdarea de a-mi dărui din (ne)timpul vostru pentru a citi această poveste, chiar dacă subiectul nu este interesant pentru toată lumea. Să nu uităm că încă nu suntem fruntași la consumul de pește, sănătos dar destul de ocolit în meniurile noastre de zi cu zi. Poate aici stă și motivul pentru care ai noștri nu se implică la fel de mult ca vecinii noștri de mare, ca să producă delicatese ca la mama acasă. Se prea poate ca mamele multora să nu fi avut peștele în meniu! A mea știu că făcea tot felul de experimente cu pește, gătea o plachie de crap sălbatic la cuptor de mai mare dragul, conserva stavrid sau crap sălbatic prăjit! Tata, de la care am moștenit… pofta de conserve de pește dar și de pește proapăt preparat în fel și chip, își încerca norocul în fiecare an cu peștele ținut la sare pe care îl marina apoi sau îl fierbea cu cartofi, adăugând la final mujdei de usturoi dar și cu scrumbiile de Dunăre pe care le conserva atent, căci erau la mare preț! Voi ce amintiri… pescărești aveți?