O cafea intensă și o poveste la fel!

Când te trezești înainte ca zorii zilei să își facă simțită prezența și când vezi întunericul care demonstrează asta, auzi gâlceava amuzantă a pescărușilor, te miști… natural, atât de natural încât până și junghiul din genunchiul drept te face să te simți viu și binecuvântat că poți ajunge la baie, simți pe piele atingerea apei calde, ce lux, dacă stăm să ne gândim, mai apoi simți mirosul proaspăt de cafea ce te îmbie la o și mai mare acuratețe a simțurilor, guști și din binecuvântarea apei potabile din ce în ce mai rece pe măsură ce și nopțile au devenit tot așa, spui:

– Doamne, Îți mulțumesc pentru o nouă zi de viață!

Și apoi, într-o smerită rugăciune ca și când ai primit deja ceea ce ți-ai dorit, adaugi:

– Și Îți mulțumesc că în fiecare zi mă simt din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere și în toate modurile cu putință!

Iar eu, subsemnata, Îi mulțumesc acum și aici că scriu aceste rânduri cât încă ziua se îngână cu noaptea, lăsând să-mi fie citite gândurile matinale de voi, nu știu care voi și nici măcar în ce moment al nu știu cărei zile sau chiar al nu știu cărui an! Nu este extraordinar?! Este o zi pe cinste, plină cu de toate, fizic, psihic, sufletesc, dar nu așa sunt toate zilele noastre?!

Dacă privim peste umăr la trecut, așa a fost mereu și iată un mod sănătos de a privi trecutul, plini de încrederea că astăzi, acum și aici vom reuși, pentru că de fiecare dată, oricât de aglomerată ne-a fost câte o zi sau o perioadă, am trecut cu bine și ne-am raportat mereu la ceva atât de neînsemnat și totuși atât de intens precum cafeaua pe care o aleg întotdeauna… intensă, spre disperarea amicilor mei care și-o mai îmblânzesc cu diverse, zahăr, lapte, cozonac sau… apă.

Vă mulțumesc tuturor că ați ajuns să citiți aceste rânduri! Nu vă cunosc, pe unii doar vă ghicesc sau poate doar sper cu imaginația-mi bogată să îmi citiți povestea aceasta și poate și altele mai vechi sau noi-nouțe, așa cum mi le va rândui Dumnezeu.

Vă urez o zi fabuloasă ca voi, plină de îndrăzneala de a face măcar ceva nou, de a învăța ceva nou în fiecare zi, pentru a ține mintea vie pentru lucruri frumoase, de a exersa și noutatea zilei de ieri, de a vă opri din ceea ce faceți și de a mulțumi cui vreți voi pentru că faceți ceva pentru voi și pentru alții știuți sau neștiuți! Așa cum scriu eu aceste rânduri către un adresant necunoscut!

Uite, astăzi, spre exemplu, mă gândesc la acei neștiuți datorită cărora avem apă potabilă la robinet, nu ca să o risipim, ci să ne bucurăm de ea, strop cu strop! Știu că sună arogant această sugestie a mea, dar dacă nu vă convine, alegeți altceva! Peștele pe care pescarii din fotografia mea l-au prins ca să ne bucurăm de el! Un lucru e sigur: e liber la recunoștință!

Pictures by Ileana and Pixabay