Nepoata și zânele

O fetiță mititică,

Frumușică și peltică,

Se roagă lângă-un tufiș,

Să iasă din ascunziș

Zânele ascunse-n el,

Care nu se văd de fel!

– Hai, vă rog eu să ieșiți,

În grădină să veniți,

Să vadă și Bubu meu

Că nu e așa de greu

Cu zânele să vorbești

Și că nu sunt doar povești.

El spune că Buni-a mea

Pe mine mă păcălea

Ca să beau lăpticul tot,

Când spuneam că nu mai pot,

Că dacă-s ascultătoare,

Ieșiți din ascunzătoare.

Hai, te rog, zână-bunică,

Uite, am fost cumințică,

Lasă-le pe nepoțele

Să mă joc și eu cu ele!

Ieșiți toate în grădină

Și când Bubu o să vină,

Să vadă că Buni-a mea

Chiar că nu mă păcălea!

O să ne jucăm frumos

Chiar de-i timpul călduros,

Dar dacă acum dormiți,

Ne jucăm când vă treziți,

Iau lanterna eu din casă,

Că și noaptea e frumoasă,

Iar eu nu mă duc la școală,

Nimeni în zori nu mă scoală!

Hai că acum plec la masă,

Că mă cheamă Buni-n casă,

Dar mai vin și la apus,

Așa după cum v-am spus,

Să ieșiți toate-n grădină,

Pe-nserat, nu pe lumină!

Pixabay picture