Încercați să reparați cauze, nu efecte!
Duminica de astăzi, a cincea după Pogorârea Duhului Sfânt, este o duminică în care parcă Sfinții Părinți au știut să ne dea o altă valoare vremurilor pe care le trăim astăzi.
Se spune că într-una din zile, Mântuitorul, intrând în Ținutul Gherghesenilor, în Gadara, a fost întâmpinat de doi îndrăciți atât de înfricoșători încât nimeni nu mai trecea pe calea aceea. De departe văzându-L, îndrăciții, diavoli fiind, au spus:
– Ce-ai cu noi, Iisuse, Fiul lui David?, adică, cei doi Îl cunoșteau, știau Cine este, ceea ce nu se poate spune despre cei care Îl înconjurau. Ai venit înainte de vreme să ne chinuiești?
Lângă ei era o turmă de porci și atunci, ei au cerut de la Mântuitorul:
– Dacă ne scoți de aici, trimite-ne în turma aceasta!
Și atunci, Mântuitorul le-a dat dezlegare:
– Duceți-vă!
Și ducându-se, turma s-a aruncat de pe țărm în mare și s-a înecat, iar slujitorii care se ocupau de porci s-au dus la stăpânii lor și le-au spus cele întâmplate. Venind toată Gadara, L-au rugat pe Iisus să plece din ținutul lor.
Despre vindecare am vorbit de atâtea ori încât despre vindecarea unor cauze nu v-am vorbit mare lucru. În lumea medicală se spune că nu poți să vindeci pe cel care nu renunță la obiceiurile care l-au dus la boala pe care vrea să i-o vindeci. Așadar, nu vindecarea este cheia, ci schimbarea!
Dacă vom avea, în primul rând, convingerea că absolut nimic nu este împotriva noastră, ci toate sunt în favoarea noastră, vom accentua acest lucru, anume că noi nu ne îmbolnăvim, ci noi primim niște semnale. Primim, de exemplu, semnalul că vedem prea multe și ce facem noi?! Ne ducem la oftalmolog, dar încercați să investigați mai la adânc interiorul, cauza!
Mi-am propus ca săptămâna aceasta să nu mai folosesc ochelarii decât atunci când sunt în fața calculatorului și scriu și eram curios dacă astăzi, la Evanghelie, voi face față la ceea ce citesc. Și o să spuneți:
– Bine, bine, dar acum citiți de 35 de ani din Evanghelia asta, normal că o știți, măcar ca slujitor!
Dar nu este așa! În momentul în care îți dai seama că neputința ta nu trebuie să o vindeci, ci trebuie să o iei ca semnal, atunci poți să faci exact ce trebuie.
Noi, din păcate, am fost educați ca atunci când avem o situație, spunem noi sau considerăm, pe bună dreptate, vezi Doamne, după educația noastră, că avem o situație mai dificilă, Îl rugăm pe Dumnezeu să schimbe situația respectivă, ori sensul creștinesc al rugăciunii este altul. Trebuie să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne schimbe pe noi, nu situația! Ea a fost trimisă special pentru noi, ca să ne schimbe, dar noi mergem imediat în partea cealaltă și Îl rugăm să schimbe situația! Trebuie să lăsăm să se întâmple ceea ce trebuie să se întâmple, ca să ne schimbăm noi. O situație este și boala. Din păcate, noi nu înțelegem că o boală venind cu această lecție de a învăța ceva, nu putem să ne vindecăm sau nu putem să folosim vindecarea pentru că după ce noi am trecut printr-o boală, printr-o operație, dacă nu ne-am schimbat, înseamnă că situația se va repeta.
Prima dată când m-am întâlnit cu o situație de genul acesta a fost cu prima mea hernie inghinală stângă. Am făcut anumite transformări, dar nu m-am gândit la cauza pentru care am ajuns în acea situație și exact după cinci ani am mers pentru partea dreaptă. Și atunci, îmi dau seama că totul este în favoarea noastră și nimeni nu moare decât de bătrânețe! Dacă vreți să fiți sănătoși, mai bine să vreți să fiți tineri, dar nu tineri să vă faceți lifting facial, asta în niciun caz, sau să vă vopsiți părul! Nu! Tineri putem rămâne doar în granițele în care să înțelegem cum stau lucrurile. Deși am mai spus cardiologilor această situație, când aveți pulsul mărit, vă duceți la cardiolog și el vă dă niște medicamente care să îl scadă, nu vă trimite la Nefrologie, să vedeți acolo că de fapt, rinichiul este de vină pentru că este sediul emoției fricii! Înseamnă că ne-am temut de ceva, înseamnă că ne-am îngrijorat mai mult decât este cazul și de ce să îmi rezolv eu problema pulsului, așa, pe deasupra, când pot să îmi rezolv pe dedesubt cauza, ca să nu se mai întâmple lucrul acesta! Vă duceți apoi la cardiolog cu tensiunea foarte mică, care vă dă niște tratamente care să vă ridice tensiunea! Păi, de asta este nevoie în organism?! Nu de asta este nevoie! Este nevoie să devii… aliatul ficatului, că el ți-a dat semnalul că trebuie să ai grijă și de ficat, pancreas și așa mai departe!
Noi nu înțelegem că noțiunea de vindecare trebuie să fie regândită de noi! Noțiunea de vindecare trebuie să ne ducă exact unde trebuie. Și unde trebuie?! La semnalul pe care o boală îl dă organismului. Spuneam despre ochi, da, pentru că atunci când ni se încețoșează privirea, înseamnă că am văzut prea multe, înseamnă că am judecat prea multe, înseamnă că am văzut pe fratele nostru drept vinovatul de serviciu și pe cel de lângă noi ca pe cel care ne transmite altceva decât simțim noi și el nu este de acord cu noi! Încercați experimentul acesta pe care îl fac eu, după cum v-am mărturisit, numai de o săptămână, două, trei, dar o să merg mai departe cu el, pentru că sunt convins că orice neputință a omului este lăsată ca un semnal, astfel încât noi să ne trezim!
Știți că pe timpul pandemiei, unul dintre simptome era și lipsa gustului și a mirosului și unii chiar au rămas până în zilele noastre cu aceste neputințe. Și aici trebuie să intrăm puțin mai la adânc, adică simțul gustului și cel al mirosului sunt cele pe care trebuie să le vindecăm. Dacă judecăm pe alții și considerăm că nu mai avem nevoie de lămâie în ceai, atunci când vedem pe stradă, de ce ne așteptăm să nu aibă efecte asupra papilelor gustative?! Ia gândiți-vă și la asta! Dacă vreți într-adevăr ca viața să vă însoțească frrumos, gândiți-vă că toate semnalele pe care le primiți sunt cele care trebuie să fie luate în seamă!
Bun. Acum mă gândesc cu mintea cârcotașilor: bine, dar mai sunt și boli patologice, mai sunt și boli genetice! Oh, dar tocmai despre asta este vorba, înseamnă că nu a reușit generația dinaintea ta să vindece, înseamnă că vindeci tu! Înseamnă că Dumnezeu te-a găsit vrednic, genetic, să duci mai departe și să repari ceva! Așa că nu vă mai amăgiți cu lucruri de genul:
– A, dar o să fac și eu asta, că a avut tata! Și bunicul a avut!
Nu! Dacă bunicul nu a reușit să rezolve problema, trebuie să o rezolvăm noi! De exemplu, fetele mele nu mai mănâncă zahăr de nu știu când! Eu, nemernicul de mine, fiind diabetic, mai scap la câte ceva, dar fetele mele vor ca după ele, generațiile următoare să nu mai aibă această problemă. Încet, încet le ajut și eu, că am prins și eu ideea aceasta și cred că voi reuși și eu.
De ce vă spun toate acestea?! Ca să înțelegem că vindecarea care se săvârșește este în folosul nostru, numai în măsura în care noi ne și schimbăm, vindecându-ne! Vindecarea adevărată înseamnă numai și numai schimbare! Vindecarea adevărată este cea care ne face să nu mai ajungem la cauzele pentru care ne-am îmbolnăvit.
Știu că vă gândiți probabil și la accidentele de circulație, dar este exact același lucru! Mergeți mai încet! Aveți mai multă grijă! Da, recunosc faptul că sunt foarte mulți nevinovați în care se proptesc tot felul de oameni, dar și aici este o mare problemă! Trebuie să fii convins că ai făcut tot ce ține de tine, dar nu numai astăzi pe șosea, dacă toată săptămâna ai fost, așa, bezmetic, nu te aștepta că dacă astăzi ai mers ca sfântul și nu ai avut nicio problemă, nu o să te atingă nimeni! Nu, sunt niște macrocalcule care se întâmplă! De ce am spus și despre accidente? Pentru că la un moment dat, suntem foarte ispitiți să credem că sunt anumite lucruri care… vin peste noi! Nu vin peste noi degeaba! Nu vin ca boala peste omul sănătos, trebuie să dezinstalăm această vorbă! Nu este ca boala pe omul sănătos pentru că boala nu vine pe omul sănătos! Boala vine în primul rând pe un om îmbolnăvit emoțional, îmbolnăvit cu preocupări și cu îngrijorări care nu își au rostul! Acolo vine boala, nu vine în altă parte!
Așadar, noi, în loc să ne rugăm de vindecare, să ne rugăm să fim vrednici de a înțelege ce schimbare de comportament trebuie să avem! Păi, dacă o să aveți ficatul îmbolnăvit, încercați să îi dați jumătate de oră sau o oră mai mult de somn! Încercați să nu mai puneți chiar așa de multe la suflet și veți și reuși! Încercați să reparați cauze, nu efecte!
Din păcate intru din nou puțin în război cu farmacia, dar asta este! Farmacia o să vă mângâie așa pe cap, bucurându-se în sinea ei că și-a găsit clientul! Pacient ești la medic dar la farmacie ești client! Și îți spune să iei tot felul de suplimente! Am văzut cum i-a dat cuiva o sticlă cu un sirop pe care scria cu litere de-o șchioapă că nu conține zahăr adăugat! Nu vă spun ce conținea, câtă chimie și câtă toxicitate, ca siropul acela să fie dulce! Sau alte produse nu conțin gluten, dar pentru asta, ca să aibă și produsul acela un gust, se întâmplă o nenorocire, o sărătură sau o toxicitate în plus! De ce? Pentru că toate acestea distrag atenția de la ceva, dar dacă nu suntem atenți, ne introduc într-o altă zonă. Adică, eu care știam că am niște probleme, la un moment dat mă pomenesc cu prea multă sare în organism, începe inima să îmi facă probleme, mă duc la cardiolog și farmacistul când mă vede, își freacă mâinile, bucuros!
Aș vrea să înțelegem că vindecarea este naturală omului, că omul trebuie să fie prin sine un om care să nu aibă nevoie de medicamente. Acum nu aș vrea să credeți că mă rog să se încheie industria farmaceutică, într-un fel! Nu, Doamne ferește! Sunt și situații deosebite, de exemplu, orice bolnav cronic știe că este dependent de trei, patru pastile, zilnic, tot restul vieții! Spunea cineva:
– Părinte, mă simt bine! Ce spuneți, să mai continui tratamentul?
– Păi, tu știi de ce te simți bine? Pentru că ești sub tratament, de-aia te simți bine! Când nu o să mai faci tratamentul, nu o să te mai simți bine deloc!
Așadar, trebuie să avem întotdeauna un balans de pace în toate. Nu trebuie să credem că dacă dăm cu pietre în ceva, o să putem să ne înălțăm noi pe grămada aceea de pietre, să vorbim oamenilor! Nu. Trebuie în primul rând să fim stăpâni pe noi, și anume, dacă ne încearcă o neputință, să vedem care este cauza ei. Bineînțeles că nu sunt atât de nebun să vă spun că toate își au o anumită cauză, astea vin după un anumit antrenament, că tot ceea ce îmi dă voie să vă vorbesc este faptul că omul nu este nemuritor, el tot o să moară, dar vreau să vă spun că omul nu moare dintr-o anumită cauză medicală, ci de bătrânețe! Știu că vă gândiți și la un om la 35, 40 de ani, dar și acela tot de bătrânețe se duce, pentru că el și-a trăit viața!
Știți povestea aceea când a venit într-un sat un reporter pentru că se auzea că acolo este un nonagenar care arată excepțional și s-a dus să îl filmeze, numai că sătenii nu i-au spus exact care este nonagenarul! Fac o scurtă paranteză, dacă aveți 40 de ani și vreți să vă spună toți cât de bine arătați, spuneți că aveți 60 și o să vă complimenteze toți:
– Ooo! Nu vă dădeam vârsta asta! Ce bine arătați!
Ei bine și reporterul l-a găsit pe o bancă pe un nea cu țigara în mână și l-a întrebat:
– Nu vă supărați, dar ce rețetă aveți de arătați așa?
– Păi, cum arăt?!
– Arătați mai bine decât la vârsta pe care o aveți. Beți?
– Nuuu!
– Vedem că de fumat, fumați, dar vă certați cu cineva?
– Nuuu, cu cine să mă cert?!
– Dar câți ani aveți?
– 32!
Vreau să vă spun că la noi este rețeta. Dumnezeu ne dă zile, unuia i-a dat 60, altuia 80, altuia 120! Mai mult de atât nu avem cum să adăugăm, dar ce putem să facem? Să nu le scădem! Asta putem să facem și asta ține de Evanghelia de azi și de vindecare! Să nu ne scurtăm zilele, că de lungit nu ne amăgim că le putem lungi!
Așadar, să revenim, totuși, la situația aceasta a demonizaților. Aș vrea să vă scot din cap că demonii erau trimiși acelor oameni. Demonii nu sunt trimiși de nimeni, vă spun foarte clar, ei sunt primiți, nu trimiși! Diferența este foarte mare! Ești gazdă sau nu ești gazdă, îi vrei sau nu-i vrei, dar ei nu sunt trimiși, ei sunt pur și simplu cu ochii pe reflexele noastre educaționale, pe comportament, pe orice! Ei stau la pândă, nu îi trimite nimeni și dacă tot am aflat că nu îi trimite nimeni, ce putem să facem?! Să nu îi primim! Și cum nu îi primim? Păi, dacă eu am numai comportamente sănătoase, nu mă cert cu vecinii, nu stau cu ochii în imagini controversate, nu dau apă la moară și nu îmi dau tot felul de păreri, că… Părerologia asta este o știință întreagă și în curând cred că o să vedem și câțiva doctori în Părerologie, ei nu o să vină! Ce o să facă? Credeți că diavolul își pierde vremea, așa, cu tot felul de muncă?! Nu, diavolul trebuie să vină la de-a gata! Ce înseamnă de-a gata? Înseamnă că noi i-am făcut treaba cu comportamentul nostru, cum v-am spus, prin neglijența noastră și mai ales prin îngrijorarea pe care o avem! Dacă am scăpat de îngrijorare, scăpăm și de celelalte și nu mai este nici urmă de diavol!
Dar ce s-a întâmplat cu acei demonizați? Erau scoși în afara societății, în afara Gadarei, știm asta pentru că ne spune că pe drumul pe care veneau ei nu mai trecea nimeni, că așa de urât făceau! Păi, stați puțin! Asta nu înseamnă că ei s-au izolat?! Nu înseamnă că neapărat i-a izolat societatea! Dacă tu faci urât când ocupi toată strada și dai muzica la 380 de decibeli, normal că încet, încet te izolează, dar de fapt, te izolezi tu, nu te izolează nimeni și diavolii aceia nu vin trimiși pur și simplu de cineva. Nu vin așa, ei se adăpostesc la… umbra decibelilor, la umbra părerilor de sine, la umbra tuturor lucrurilor pe care nu le faci! Atunci, dacă vrei neapărat să scapi de diavoli, nu este mai ușor să nu îi primești? Da, este mai ușor! Așadar, societatea îi izolează și ea, pentru că ei s-au izolat deja, dar societatea a aflat că nu este în regulă să îl izolezi pe cel care el însuși se izolează. De ce?! Pentru că societatea a plătit un preț extraordinar, pentru că nu erau neapărat vinovați cei care creșteau porcii, mai ales că nu erau vinovați cei care îi păzeau și care din ziua următoare nu mai aveau niciun job! Vasăzică, societatea, în loc să îi izoleze, trebuia să intervină cu ceva, să îi ia cu duhul blândeții, să se apropie de ei, să le dea un alt loc de muncă, să facă ceva! Și cum să facă?! De exemplu, nu o să angajezi un filosof să îți păzească ceva, angajezi unul mai mare, așa! Asta înseamnă să găsească societatea pentru fiecare persoană locul de muncă potrivit!
Așadar, societatea care nu este atentă cu toți cetățenii ei are de suferit și iată că merge și mai departe această societate prăpăstioasă! În loc să spună:
– Doamne, vino cu noi și învață-ne ce să facem!, spune:
– Doamne, știi ce?! Ocolește cetatea noastră, că ne-ai făcut pagubă de pagubă!
Paguba asupra unui suflet să știți că nu este pagubă. Numai în ochii economiștilor este o pagubă faptul că s-au pierdut atâția porci, dar pentru societate și pentru mersul împreună, pentru o comunitate și o comuniune este un lucru extraordinar, este un semnal, este un lucru care ne face să ne adunăm mai mult. Probabil că cei care credeau că se putea rezolva altfel problema, cei care probabil nu își aveau porcii în turma aceea care s-a aruncat în mare, cu Hristos în cetate ar fi putut să îi ajute și pe cei care pierduseră tot. Comunitatea cu Hristos în interiorul ei întotdeauna găsește soluții. Dar soluțiile să știți că se găsesc numai de către cei care sunt interesați să le găsească.
În această zi caniculară putem să ne ducem spre casele noastre cu gândul că suntem vindecați, problema este cum ne păstrăm vindecați! Dacă avem conștiința că nimic nu se poate întâmpla împotriva noastră, cu siguranță că până acasă găsim că nu trebuie să ne mai uităm numai după bloc, nu trebuie să ne mai uităm după ciobiturile din pardoseala pavimentului, nepreocupându-ne de lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea mea personală, vă imaginați că boala nu are de ce să se lege! Boala stă acolo, în numărătoarea bordurilor puse alandala, în gropile pe care le vedem, în barierele pe care le vedem la un capăt și la celălalt al Bulevardului Tomis și așa mai departe. Treaba lor! Acum, treaba lor, treaba lor, dar și eu am scris diferite depeșe, să spun așa, dar până una-alta, eu nu o să mă îmbolnăvesc de frica vreunui funcționar, ci pur și simplu vreau să învăț împreună cu dumneavoastră cum se trăiește frumos și sănătos. Să nu credeți că dacă consumați numai alimente pe al căror ambalaj scrie ”Mâncare sănătoasă”, o să fie chiar așa! Nu este chiar așa, vă spun din multe experiențe pe care le am, dar vreau să vă mai spun că altceva contează foarte mult, contează grija cu care ținem cumpătarea și în lucrurile bune! De exemplu, dacă cineva întreabă dacă nu am auzit de somnoterapie, pot să îi spun că dacă doarme 12 ore din 24, nu este bine, oricât de bun ar fi somnul!
Așadar, vă îndemn la cumpătare și vă asigur că niciun diavol nu o să fie trimis, ci vine numai dacă îl chemați. Dacă îl chemați prin patimă, va veni, dacă îl chemați prin extremisme, va veni, dacă îl chemați judecând prea aspru, va veni, dar dacă nu faceți nimic din lucrurile acestea, nu va veni, cu siguranță!
Să vă ajute Dumnezeu ca în vara aceasta să nu judecați mai mult decât este cazul și să puteți să folosiți vindecarea pentru că nu vindecarea contează, ci cum rămânem după ce ne-am vindecat! Imaginați-vă că am venit aici cu un cortegiu al femeii văduve din Nain și a venit Mântuitorul:
– Tinere, îți zic ție: Scoală!
S-a sculat și mergem acasă. Ne mai putem permite să facem ceea ce am făcut până azi dimineață?! Nu! Este o altă viață!
Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru îngăduința de a-i reda aici cuvântarea de astăzi, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.facebook.com/vradu97/videos/2058482038426017. Îi mulțumesc doamnei Veronica Radu pentru această înregistrare care mi-a permis să scriu povestea pe care doar ce ați citit-o.
Îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru harul scrisului, cititului și povestitului, care îmi îngăduie să dăruiesc mai departe din bucuria mea, celor care citiți rândurile scrise de mine și cărora vă mulțumesc că găsiți răgazul de a citi indiferent de… anotimp, de an, de timp!
Superb