Iarna… reinventată

Ghioceii s-au grăbit
Și din iarnă-au răsărit!
Ei se bucură de viață,
Fără nea și fără gheață,
Numai soarele drăguț
Le zâmbește-acum călduț.
Iarna i-a ademenit
Cu vremea ce s-a-ncălzit,
Deghizată-n primăvară,
Se distrează prima oară!
Nu mai șuieră cu vântul,
Nu mai îngheață pământul,
A uitat ce-a fost odată,
Zâmbește nevinovată!
Totuși, când și când oftează,
Căci prea iute se-nserează,
Iar albul de ghiocel
N-are pic de iarnă-n el,
Nu e albul de zăpadă
Pe care-ar dori să-l vadă!
Dar se bucură din plin
De zilele care vin,
Se simte… reinventată,
Nu mai e ce-a fost odată
Însă nu e mofturoasă,
Știe că e tot frumoasă,
Cu cercei de ghiocei,
E iubită, vrei, nu vrei!
Leave a Comment