Un sunet semănând izbitor cu scârțâitul unei baterii de chiuvetă care stă să… cedeze nervos de prea multă solicitare venea, totuși, Slavă Domnului, de afară. Ridicând privirea spre cer, am constatat că văzut sute de grauri zburând haotic pe deasupra caselor și blocurilor, parcă nehotărâți încotro să apuce. Deși nu credeam, am reușit să îi fotografiez înainte de a înnegri copacul unui vecin, aterizând obosiți, care pe unde apucau.

Acum șapte, opt ani am asistat la un fenomen asemănător și atunci am aflat că bietul păsăret se lasă îmbiat de strugurii din viile constănțene și din împrejurimile… celebre de la Murfatlar și, după ce mănâncă lacom bobițele rămase pe ciorchini, aproape stafidite, acestea fermentează în stomacul păsărilor și ele pur și simplu se îmbată! Asta ca să rivalizăm și noi, la o scară mult mai mică, desigur, cu africanii cărora din timp în timp li se mai îmbată elefanții! La vremea primei mele experiențe cu graurii, țin minte că fenomenul mă dusese cu gândul la ”Păsările” lui Hitchcock, acum e altă poveste! Mai comică!

Iată cum, după ce m-am trezit înainte de ivirea zorilor și v-am povestit deja despre asta, am reușit să vă mai dăruiesc o povestioară amuzantă, sper eu, despre graurii care uneori nu vestesc sosirea vremii friguroase, cum se spune din bătrâni, ci doar confirmă regula printr-o excepție dulce și aromată, a boabelor de struguri transformate în vin altfel decât știm noi. Dacă ați aflat acum ceva nou, mă bucur pentru voi, căci după cum v-am spus, eu m-am mirat de grauri acum șapte, opt ani!

Cert este că, mai în glumă, mai în serios, graurii le-au luat piuitul pescărușilor, la propriu! Aceștia, după ședința matinală și comentariile de peste zi, rămăseseră uimiți de invazia neagră și imprevizibilă a graurilor! Doar cuplul de ciori bătrâne din copacul unui vecin nu s-a speriat de ei, ba doamna cioară chiar i-a ocărât cu vocea răgușită ce a reușit să răzbată peste larma graurilor! Deh, ca orice femeie, are întâietate și antrenament la ridicarea vocii!

Share: