Lumea de azi pare că a luat-o serios la goană, se grăbește să ajungă în… viitor, călcând prezentul apăsat în picioare. Și totuși, cine mai are un ceas de perete sau de masă acasă, din cele clasice, care ticăie… tacticos, are marea șansă de a descoperi că timpul nu se grăbește, se scurge la fel, secundă cu secundă, tic-tac cu tic-tac! Grăbiții suntem noi! Copiii noștri, care procesează informațiile mai rapid decât o făceam noi la vârsta lor, dar și noi, părinții și bunicii, suntem tot mai pricepuți să grăbim lucrurile să se întâmple.

Deja, în magazine, se vând articolele pentru Crăciun, când mai avem ceva timp și până la Halloween. Revelionul bănuiesc că mulți și l-au planificat imediat după Paște, cel târziu după vacanța de vară, că… era la ofertă! Și totuși, în acest ritm amețitor, parcă nu mai lăsăm loc spontaneității! Nu mai lăsăm nimic neplanificat, dintr-o dorință absurdă de a controla cât mai mult din… necontrolabil! Știți că dacă vrem să Îl facem pe Dumnezeu să râdă, putem să Îi vorbim despre planurile noastre, alea… controlate! Frumos ar fi să ne oprim din când în când să ascultăm ticăitul ceasului, să ne amintim că el nu se grăbește, dimpotrivă, încetinește și se oprește când bateriile sunt consumate.

Dacă nu aveți un ceas din cele… ticăitoare, dați fuga la magazin și luați-vă unul! E ieftin și aveți de unde alege modelul care să vă satisfacă exigențele în materie de design interior. Veți descoperi că odată instalat în livingroom sau în bucătărie, banalul ceas devine inima casei, vă dă sentimentul că aveți o casă vie, chiar și când sunteți toți plecați care pe unde. Poate veți învăța din tihna cu care ceasul își ticăie timpul, să încetiniți puțin pasul sau măcar să vă alegeți ritmul vostru, fără să îl imitați pe al altora.

Cam astea au fost gândurile mele dintr-o seară de toamnă care promite lucruri bune și frumoase! Între timp am descoperit că azi e mâine și, credeți-mă pe cuvânt, chiar nu m-am grăbit!

Share: