Dumnezeu a deschis cu noi un credit neperformant

Poate v-ați întrebat, de multe ori, de ce anumiți oameni despre care credeți că n-au niciun Dumnezeu, că n-au nicio preocupare spirituală, totuși trăiesc mult și bine, au și spor, sunt și sănătoși tun.

Aceștia sunt chipul datornicului, care neavând cu ce să plătească, probabil că îngerii L-au mai rugat pe Stăpânul să-l mai îngăduie și l-a îngăduit, i-a iertat datoriile. Cum l-a îngăduit? Ca să înțelegem despre ce este vorba, este vorba de timp, dacă tot am vorbit despre oameni că trăiesc mult și bine, chiar dacă nu au nicio legătură spirituală cu absolut nicio divinitate.

Timpul. Gândiți-vă că în fiecare dimineață, noi primim un dar: 86.400 de secunde într-o zi. Este darul pe care îl primim în fiecare zi. Suntem conștienți de asta? Să știți că dacă am fi conștienți, ne-am da seama că Dumnezeu a deschis cu noi un credit neperformant. Nu știu dacă suntem în stare să plătim fiecare secundă. Și acest dar îl primim în fiecare zi, câte zile dă Dumnezeu. De ce unora le dă mai mult și altora le dă mai puțin? Este pentru faptul că din când în când, Dumnezeu cheamă pe îngeri și încheie socotelile cu unii sau cu alții. Pentru unii se roagă un înger, pentru alții se roagă duhovnicul, pentru alții se roagă chiar ei înșiși și toată cererea noastră este să mai fim și ”îngăduie-ne că Îți vom plăti Ție tot”.

Dacă v-ați uitat în calendare, ați constatat că este ”Duminica Datornicului Nemilostiv” și Sfinții Părinți au rânduit a se citi o pericopă din Sfânta Evanghelie după Matei în care ni se spune foarte clar că Mântuitorul, într-una din zile, a spus:

– Ascultați pilda aceasta! Împărăția Cerurilor se va asemăna cu un stăpân al casei sale care a vrut să facă socoteală cu slujitorii săi.

Și, adunându-se toți datornicii, a văzut pe unul care avea o datorie de zece mii de talanți și atât de mult având, l-a chemat și l-a trimis spre temniță pe el, pe familia lui, să i se vândă toate ale lui, ca să i se acopere datoria.

Numai că datornicul acela s-a rugat către stăpânul și i-a spus:

– Îngăduie-mă încă puțin și îți voi plăti eu toate.

Și stăpânul s-a îndurat și nu numai că l-a îngăduit, i-a și iertat toate. De bucurie, acesta plecând pe cale, însă, a găsit pe altul care avea o datorie la el de o sută de dinari. Și i-a cerut să îi plătească datoria negreșit, chiar atunci. Acesta neputând să i-o achite, i-a dus în temniță și pe el, și pe familia lui, până când va plăti toată datoria.

S-a auzit despre acest episod și s-a dus această veste și către stăpânul care îl iertase, care, mâniindu-se, l-a chemat la el și i-a spus:

– Slujitor netrebnic, ți-am iertat datoria pentru că mi-ai cerut! Nu se cuvenea ca și tu să ierți datoria fratelui tău, așa cum ți-am iertat-o eu ție?

Și l-a trimis în temniță până a plătit tot.

Vă imaginați câtă nesinceritate, când aduni o datorie de 10.000 de talanți, înseamnă că omul acela avea o vârstă, să spui ”mai îngăduie-mă puțin că Îți voi plăti Ție tot”. Cu cât timp mai ești îngăduit, cu atât datoria este mai mare, că vine dobânda! Și totuși, Dumnezeu face această socoteală cu noi. Și noi primim cele 86.400 de secunde și suntem solicitați, la un moment dat, pe stradă, să oferim Primăriei câteva minute din timpul ăla al nostru de 86.400 de secunde trebuie să dăm Primăriei, adică să stăm din cauza unor lucrări, 20, 30 de minute! Faceți socoteala repede, înmulțit cu 60 de secunde fiecare pas și să vedeți cât vă este datoare Primăria la fiecare dintre dumneavoastră, într-o zi! Și noi ce facem? Noi care primim darul și ni s-a îngăduit nu numai să mergem mai departe dar ni s-a și șters datoria, noi ce facem?

– Băi Primărie, dar ce faci, măi, îți bați joc de noi?!

Și imediat începem comentarii, începem că s-a făcut parcare pe mijloc pe Str. Mircea cel Bătrân, că s-a făcut cutare, că s-a făcut cutare! Asta ce înseamnă? Înseamnă exact atitudinea omului care a primit tot ceea ce însemna iertare de datorie și când a fost să rămână la nivelul zero, să își dea seama că trebuie să își schimbe atitudinea, adică este și el acum pregătit să ia de gât pe altcineva să-și plătească datoria! Vedeți? Despre acest caracter ne vorbește Evanghelia de astăzi, nu despre altceva!

Despre această pildă pe care Mântuitorul o spune am vorbit de foarte multe ori. Despre credite neperformante, despre lipsa de recunoștință, despre lipsa de imitare a unui model, despre cum se poartă unii după ce își văd sacii în căruță, cum se spune pe românește, cum schimbă caracterul situația din a fi dator în a nu mai fi dator, dar niciodată, sincer, nu m-am gândit că trebuie să încep cu un lucru esențial. Zis-a Domnul vorba aceasta: ”Împărăția Cerurilor se va asemăna…”. Înseamnă că este vorba despre Împărăție, este vorba despre veșnicie și este vorba despre a aduce Împărăția mai aproape.

Când avem câte un program de instalat într-un calculator, ne uităm să vedem câtă memorie ne trebuie ca să intre acel program, dacă noi mai avem suficientă memorie de lucru și cu ce drivere mai este compatibil acel program, ca să vedem dacă noi avem compatibilități cu programul pe care vrem să îl instalăm!

Numai că noi, din comoditate, nu facem întâi curat, să avem memorie de lucru! Și când vedem că se poate să avem și un auxiliar, facem lucrul acesta. Să știți că auxiliar este tot ceea ce noi credem că este exterior nouă! Inclusiv acatistierul este exterior nouă, până când intră în noi rugăciunea. Este o memorie auxiliară, dacă nu mai avem acces, s-a închis. Și noi ce facem? Nu mai avem rugăciunea? Trebuie să o instalăm la noi. Trebuie să instalăm Împărăția Cerurilor în noi!

De aceea v-am spus că de fiecare dată trebuie să vă găsiți un acatist personalizat! Așa cum eu mi-am găsit, nu vreau să vă spun să faceți și voi ca mine, nu. Ce poate să fie mai important în atitudinea mea de a mă ruga decât un acatist pe care nu îl am la îndemână?! Îmi iau telefonul și azi de dimineață am constatat că am 16.258 de contacte. Și iau pentru ziua de astăzi, să știți că și acatistul se face lunea un acatist, marțea alt acatist și așa mai departe. Lunea iau litera A, sunt vreo 4.000. Și accesez pe fiecare și accesez nu numai pe ecranul telefonului, ci și în mintea mea, cine este, de când îl știu și aduc o rugăciune care sunt sigur că este mai primită decât o citire în exterior. Aduc în Împărăția mea, Împărăția celorlalți. Va să zică, pot să aduc într-o săptămână vreo 16.250 de Împărății care se unesc în Împărăția din rugăciunea mea!

Măcar în ziua de astăzi, să ne aducem aminte că Mântuitorul a spus ”Împărăția Cerurilor este în voi înșivă”. Ca să o aducă în noi, trebuie să o aducă în primul rând în comportamentul nostru, în schimbarea noastră și în înțelegerea noastră asupra a ce este Împărăția Cerurilor.

Dacă noi avem Împărăția în noi înșine, vă imaginați că Împărăția trebuie să fie instalată într-o odaie mobilată nobil. Nu o să putem aduce Împărăția, coroana, de exemplu, coroana de oțel, dacă vrei să o aduci într-un bordei, să mai chemi să vadă și alții nemernicia în care ai fost tu în stare să așezi un lucru de așa mare preț! Problema este alta. Suntem în stare ca datoria pe care Dumnezeu ne-a ajutat și ne-a iertat-o să fie producătoare de caracter nou? Dacă noi aflăm astăzi, să zicem că nu am aflat până acum deloc, că Împărăția Cerurilor este în noi înșine, cum este Împărăția în noi înșine, dacă noi nu reușim să dăm o cameră în care să o așezăm frumos?! O odaie de taină în care să putem să ne bucurăm împreună de ceea ce am primit.

Astăzi aflăm că Împărăția este în noi, deci noi trebuie să fim demni, să avem un caracter atât de bine pus la punct încât să primim Împărăția în noi! Fraților, vă imaginați că Dumnezeu ne-a dat astăzi de toate, că ne-a iertat toată datoria cu toate secundele ei în care să ne bucurăm? Și noi avem o singură datorie, aceea de a fi vrednici de acest dar! Și cum putem să dovedim că suntem vrednici? Să ne îmbunătățim caracterul. Cum anume? Să avem pe Dumnezeu care ne-a iertat ca model și să facem asemeni Lui, să iertăm și noi pe cei care ne sunt datori într-un fel sau în altul.

Timpul. Am vorbit despre el, timpul este cel pe care noi l-am investit în ceva. Adică, ni s-a spus să așteptăm până în mandatul următor, am așteptat, să așteptăm și finalul ăstuia, am așteptat. Și acum, noi cum putem să influențăm? Putem să influențăm prin Împărăția care este în noi, să o așezăm și în gândurile noastre. Degeaba ai Împărăția în casa ta dar numai într-o cameră și aia e încuiată! Aia este odaia bună și are 15 lacăte, nu cumva să intre cineva, nici măcar praful să nu se așeze pe ceva și noi să avem restul, o casă cu o cameră mai puțin și să ne simțim foarte frustrați că nu avem loc de manevră, dar e acolo, e a noastră! Este posesivitatea maximă!

Haideți să ieșim puțin și să așezăm și camera aceea a timpului nostru! Și anume, timpul unui funcționar este de la 8 la 16. Dacă ai vreo problemă, vino puțin mai devreme și spune-i celui care te solicită să vină și el puțin mai devreme sau rămâi puțin după programul respectiv. Și asta ce înseamnă? Înseamnă să dai din timpul tău. Asta înseamnă să ierți datoria cuiva. Cel care te solicită să știți că de fapt îți cere un credit de timp pe care să i-l acorzi. Și dacă tot i-l acorzi, de ce să fie acordat cu grimasă sau cu supărare, sau cu reproș? El a venit să îți ceară un timp.

Orice solicitare pe care o primim într-una din zile este fărâmă din datoria noastră de 10.000 de talanți pe care o avem de plătit bunului Dumnezeu, că ne-a dat să trăim mai mult. Dacă vom avea conștiința aceasta, fiecare secundă va avea o așa de mare valoare încât nu ne va mai lăsa să păstrăm caracterul nostru botos și ghebos ca să facem tot ceea ce înseamnă interes propriu.

Invitația Evangheliei de astăzi este de a ne împrăștia și celorlalți. Dacă tot am primit atâta timp și nădăjduim să mai primim și mâine încă un plus de 86.400 de secunde, haideți să folosim o parte din aceste secunde pe care Dumnezeu ni le-a dat într-o zi, să acoperim o datorie, dacă noi tot le-am primit, haideți să le folosim cum se cuvine, să le investim, dacă tot e vorba de un împrumut și investind acest timp în cineva care nu are timp să facă ceva, în cineva care nu mai are cum să își mărească un program, cu siguranță că acel timp va fi timp din timpul Împărăției Cerurilor, pentru că, revenind la definiție, ”Se va asemăna Împărăția Cerurilor cu un om care a vrut să facă socoteala cu slujitorii săi”. Suntem slujitorii lui Dumnezeu, am primit această nestemată care este viața și astăzi învățăm cum să o trăim. E foarte simplu: să nu o trăim de unii singuri, să o împărțim cu ceilalți! Mai mult decât ne dă Dumnezeu nu putem să o lungim, dar putem în intensitate să o folosim cum se cuvine.

Biografii lui Beethoven spun că acesta își făcea cafeaua, în fiecare dimineață, din 60 de boabe de cafea alese cu mare grijă, într-un anumit timp, bob cu bob. Mi-am permis să mă gândesc că în timp ce își număra cele 60 de boabe de cafea, să fi făcut socoteala în secunde înseamnă un minut, și aceea era datoria pe care vroia să și-o inventarieze în fiecare zi și o împărțea în timpi, în pătrimi, în optimi, în doimi de timpi. Și așeza o muzică, pentru că secundele au o muzicalitate dacă știi să le așezi! Și muzica nu stă în lucruri simple, ci în aranjamente de timp.

Pentru o măsură putem să avem două pătrimi sau patru optimi și apoi începe acest joc al timpului. Adică, din timpul meu, din școala pe care am făcut-o, cât din mine este teolog, câte pătrimi sunt de părinte, câte optimi au rămas pentru bunic, câte șaisprezecimi pentru rugăciune și cât a mai rămas pentru spovedanie și pentru a îmbrățișa pe cineva?!

Acesta este timpul, aceștia sunt talanții pe care Dumnezeu mi i-a dat înapoi când am vrut să îi duc. Am zis:

– Doamne, sunt prea mulți și n-am să îi dau chiar pe toți dar Ți-i dau în rate.

Și a zis:

– Nu, nu mai vreau nimic.

Dar asta nu înseamnă că eu nu trebuie să-i dau cuiva. Țineți minte că tot ceea ce ați primit trebuie să dați cuiva. Chiar dacă nu mai primește cel care v-a dat. Slavă Domnului, învățătorul poate să fie contemporan cu tine până ajungi tu pe la 50-60 de ani, nu mai poți să îi dai tot lui, dar poți să dai mai departe unui ucenic și timpul acela împărțit frumos poate să fie secundă din veșnicia pe care o așezi în mâna altuia care își va aduce aminte, peste alt timp, că cineva i-a pus creionul în mână sau a avut răbdare să îl învețe o ”strofă” din tabla înmulțirii.

Cât de frumos poate să își cheltuie omul secundele, dacă este atent! Cât de frumos poate să dea înapoi Dumnezeu fărâmă din Împărăția Cerurilor, pentru că la sfârșitul veacurilor, toți cei care avem Împărăția Cerurilor în noi trebuie s-o aducem înapoi și să facem Împărăția completă. Sus ne așteaptă un puzzle pe care trebuie să fim conștienți că trebuie să îl completăm! Unul este o jumătate din Cer, altul e o fărâmă de adânc, dar nu poate să fie completă imaginea Împărăției Cerurilor, fără bucățica aia a mea de zare, de nimic, de fir de iarbă. Nu poate să fie completă dacă nu există și bucățica aceea!

Tocmai aceasta este datoria pe care stăpânul a vrut să o facă cu slujitorii săi. Și a spus:

– Ia să vedem ce avem! Păi, avem atâtea piese de puzzle, hai să le așezăm! Aoleu, dar unde este iarba?

– Ăsta a crezut că nu se vede…

– Unde e cerul?

– Ăsta a crezut că e suficient…

– Cheamă-i încoace, să vedem ce facem!

Să  nu credeți cumva că există vreo secundă pentru care puteți să nu dați socoteală! De asta am întrebat de multe ori pe cei care îmi scriu mesaje ”vv, sc, bc” ce fac cu restul de secunde care le rămân de la aceste prescurtări. Când veți putea să îmi răspundeți la aceste lucruri, cu siguranță că veți avea voie să scrieți oricum. Până nu aveți să îmi dați un răspuns foarte clar, nu vă jucați, că stați de vorbă cu cineva care ori de câte ori se duce spre Vâlcea, își aduce aminte că bunicii lui făceau șapte zile cu căruța, până aici! Și eu fac patru ore jumate! Vă imaginați că trebuie să mă gândesc ce fac cu restul săptămânii din care iau numai patru ore jumate cât să ajung acolo?! Eu știu că voi da socoteală în primul rând bunicului! Îmi va spune:

– Măi Mariuse, păi așa ne-a fost vorba? Ce-ai făcut restul timpului? Eu am stat în căruță și de-aia am făcut și hernie de disc, dar tu ce-ai făcut?

Această întrebare nu îmi sună a sperietură, ci îmi sună a responsabilitate! Îmi sună a datorie de 10.000 de talanți pe care trebuie să îi dau înapoi. Nu în spate, ci în față! Dau nepotului meu, dau celor de după el. Prin ce? Prin ceea ce pot eu să fac. Deocamdată am câteva ”strofe” din tabla înmulțirii pe care mă mai străduiesc să i le prezint nepoatei, una câte una și să merg mai departe.

Timpul acela pe care eu l-am câștigat din mersul cu căruța în mersul cu mașina trebuie să fac ceva cu el. Și trebuie să știu, să fiu conștient că nu este timpul meu, este timpul pe care trebuie să îl dau altuia. Este timpul pe care îl petrec în camera de spovedanie, este timpul cu care îmi plătesc o datorie pe care Dumnezeu m-a îngăduit să mi-o ierte. Da, mi-a iertat-o, dar în același timp mi-a dat și Împărăția Cerurilor în mine însumi și îmi mobilez, cu aceste secunde, Împărăția Cerurilor care este în mine și o port cu mine mereu. Și o port și atunci când sunt în camera de spovedit, și când fac repetiții la ”strofele” cu tabla înmulțirii, cum am zis, și când îmi duc nepoții la grădiniță și când le fac vizite copiilor. De ce? Pentru că numai așa Împărăția Cerurilor este vizibilă, atunci când pot să o arăt cât de frumoasă este și cât mi-a iertat mie Dumnezeu!

Fiecare dintre noi trebuie să se gândească măcar pentru jumătate de zi care ne-a mai rămas, adică nu chiar jumătate, să zic că au mai rămas încă vreo 48.000 de secunde până în seară. Vă imaginați că dacă vă veți gândi cum ați mobilat Împărăția Cerurilor din interior cu caracterul pe care l-ați modificat, veți câștiga foarte mult! În primul rând veți câștiga autoevaluare, în urma căreia trebuie să vină încredere de sine și bucurie că avem posibilitatea ca, dacă ne dă Dumnezeu, mâine, alt credit, să facem altceva și mai folositor! Și încet-încet se va așeza o pace, pacea din noi înșine, care este parte din Împărăția Cerurilor care este în noi.

Aceasta este varianta… puzzle-ului realizat de mine cu piesele dăruite de părintele Marius Moșteanu în predica sa din Duminica Datornicului Nemilostiv. Mulțumiri pentru înregistrarea integrală a predicii Veronicăi Cristina Radu,

https://www.youtube.com/watch?v=6OwptF1CHCM&t=1272s

Ex foto: ”Pentru a nu mă mai întreba ce este cu crinul acesta, vă spun că astăzi încă este Praznicul Adormirii Maicii Domnului.”