Carte de… vacanță

Când soarele ia vacanță și lasă marea să își mai răcorească valurile cu un vânt rebel deghizat în briză, călători sosiți din toate colțurile țării și ale lumii primesc provocarea de a-și petrece timpul altfel. Nu la plajă, dar tot frumos, memorabil prin… spontaneitate! Sigur, cei mai mulți caută marea în altă parte, în varianta ei de… orășeancă rafinată, pe faleza Cazinoului! Așa se face că într-o zi de luni, aceasta devine repede prea mică, plină de copii de toate vârstele și națiile. Aceștia au ales mișcarea în aer liber, privind la mare, scafandri, pescari cu bărcile pline cu… captura zilei, dar și la lucrătorii vrednici care pe ultima sută de metri vopsesc balustrada falezei și curăță spațiile verzi, înainte de Ziua Marinei.

Privind la mulțimea de pe faleză cu greu îți poți imagina altele la fel de numeroase și entuziaste prin centrele comerciale. Și totuși, există! Știți, ca în reclama aceea în care Moș Crăciun descoperă că „bulinele există”! Dar, destul cu introducerea! După cum puteți lesne observa, vă fac o sugestie pentru lectura de… vacanță, adică pentru acel timp rămas vacant și pe care vi-l doriți petrecut frumos.

În căutarea unei cărți despre care îmi vorbise un amic, am găsit și o alta, aceasta, mai exact, un altfel de dezvoltare personală, subiect la modă devenit… limbaj de lemn, o poveste despre negocierile care, credem sau nu, ne place sau nu, fac parte din viața noastră de zi cu zi. Veți descoperi exemple din toate domeniile, povești despre copii care își depășesc de departe părinții și bunicii în arta de a obține exact ce își doresc și ceva în plus, dar și povești clasice de negociatori care salvează ostatici, rezolvă crize și evită conflicte. Titlul este unul simplu și la obiect, un îndemn la… visare și materializare, dar ce mi-a plăcut a fost motivul scrierii acestei cărți și anume, constatarea autorilor că trebuie să dea ceva detalii în plus, pentru că după cursurile pe care le predau studenților, aceștia plecau entuziasmați pe la casele și joburile lor dar nu prea își schimbau viața folosind cele aflate. Știți, cam ca noi, cei care ascultăm și citim povești de viață dar nu prea aplicăm din cele aflate. Și ce mi-a mai plăcut a fost că autorii au mărturisit cinstit că nici ei, de la nivelul lor impresionant de specialiști în arta negocierii, nu sunt scutiți de diverse emoții, poate nici de așa-zise eșecuri! Spun așa-zise pentru că eșecurile sunt lecții de viață, de fapt. Autorii ne propun o altă abordare a negocierilor din viața de zi cu zi, ne învață cum să identificăm diferite categorii de oameni dar și de emoții, pentru că nu poți controla ceea ce nu (re)cunoști! O carte interesantă, o lectură captivantă și o variantă minunată de a trece cu bine peste zilele înnorate ale vieții noastre, fie ele de… vacanță sau nu.

Eu știu că a nu te mulțumi cu puțin sună cumva… antirecunoștință, dar este exact invers, începi să enumeri ceea ce ai, mulțumești și apoi mergi mai departe, făcând din lămâi și limonadă, și tartă, cum îmi place mie să spun dar, scriind asta acum, tocmai m-a corectat Dumnezeu: cum îmi place mie să spun dar să și fac! Mulțumesc, Doamne!