A venit iepurașul și la mine!

Știu, sunt trecută bine de vârsta… iepurașului de Paște și tocmai din acest motiv merită să mă laud că urecheatul atât de drag copiilor a venit și la mine, anul acesta. După cum știți, în Săptămâna Mare am compus și am publicat o poezioară pentru cei mici, ”Vine iepurașul”, în caz că aveau vreo serbare de Paște la care să fi impresionat și ei publicul cu câteva versuri ușor de memorat dar și amuzante.

Prietenei mele Mirela i-a plăcut poezia și din timpul pe care nu-l avea la dispoziție, fiind și mămică, dar și gospodina casei în prag de mare sărbătoare, a reușit să transforme mica mea trudă într-un cadou pentru cei mici dar și pentru mine, deopotrivă, citind versurile poeziei și postându-le în format audio pe Youtube! Nici că se putea o bucurie mai mare pentru sufletul meu, așa că vreau să vă ofer și acel format audio al… iepurașului meu de Paște, dar să îi mulțumesc prietenei mele și pe această cale.

Se spune că dacă nu ai bătrâni, să-ți cumperi. Nu contest această vorbă, dar cum bine știți, îmi place și reciproca, apropo de blogul meu reverse-lives, mai ales că totdeauna se dovedește valabilă: cine nu are copii, să-și cumpere. Nu în varianta clasică, cea cu bani peșin, desigur! Mă refer la a aprecia și încuraja generațiile ce vin după noi, a le asculta și a învăța de la ele, a le mulțumi că îndrăznesc mai mult sau măcar că îndrăznesc altfel! Sigur, la vârsta mea, unui copilaș de 2-3 ani îi par contemporană nu chiar cu dinozaurii dar pe aproape, dar mie îmi place să cred că fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, este la mijloc, între copilărie și maturitate, încât să reușească să se bucure de ce este mai bun din ambele direcții.

Mama spune că ”un copil e ușor de împăcat”, pe moment, aș adăuga eu, sigur cu referire la micile… trânte sau refuzuri primite în copilărie, doar că de la copil trebuie să ne amintim sau chiar să învățăm să visăm, să iertăm, să găsim bucurie în lucrurile simple, adesea prea mărunte încât să le luăm în seamă noi, adulții. Iar copiii merită din plin și răbdarea noastră de a-i aștepta să vină pe lume chiar și când pare că nu mai e speranță și mai apoi de a-i vedea pe… picioarele lor. Un copil nu se grăbește în joaca lui în care se imaginează adult. Sigur, se plictisește poate mai ușor și caută mereu alte motive de amuzament și de bucurie, uneori spre exasperarea adultului rămas în pană de soluții.

În concluzie, copilul nu rămâne în pană de vise sau de jocuri, așa că atunci când mai avem noi, adulții, câte o… criză de idei, să ne oprim puțin și să ne întrebăm ce ar face copilul din noi sau, dacă avem la îndemână, cel de lângă noi. O abordare inversă a la reverse-lives!

Iar acum, redeveniți copii și pătrundeți în lumea minunată imaginată de Mirela și al ei Copac cu povești, pentru a face cunoștință și cu iepurașul meu de Paște! Hristos a înviat!

Imagini Pixabay și Copacul cu povești